Cum se poate întoarce uneori pe față, brusc, hidos, cu mațele pe afară, cu mirosul fetid de ascunzişuri purulente, putrede, imunde, mintea umana....
sâmbătă, 23 septembrie 2017
joi, 14 septembrie 2017
Animalele
Fiecare rana de om m-a brazdat adanc, fiecare gura de om-animal m-a muscat adanc.
Carnea mea e zdrelita, rana invechita, m-am abrutizat, nici nu mai port memoria loviturilor, ci doar urmele. Nici nu mai stiu, de unde, cum, de la cine, de ce?
Doar cand pasesc prin aceleasi locuri, doar daca ma ratacesc pe aceleasi poteci, imi amintesc, imi revin ca nuielele peste obraji: momentele, durerea, singuratea, neintelesul, disperarea, dezamagirea, frica.
Oamenii...animale sublime, animale abjecte
Carnea mea e zdrelita, rana invechita, m-am abrutizat, nici nu mai port memoria loviturilor, ci doar urmele. Nici nu mai stiu, de unde, cum, de la cine, de ce?
Doar cand pasesc prin aceleasi locuri, doar daca ma ratacesc pe aceleasi poteci, imi amintesc, imi revin ca nuielele peste obraji: momentele, durerea, singuratea, neintelesul, disperarea, dezamagirea, frica.
Oamenii...animale sublime, animale abjecte
miercuri, 13 septembrie 2017
pixeli
singuri in universul infinit, precum literele tacute pe pagina alba, precum pixelii inghesuiti umar langa umar, muti, infimi, invizibili, egali, anodini, banali, marunti, insignifianti, prea multi.
singuri intr-o lume stranie, stramba, efemera, fara tinta stiuta, fara origini stiute.
singuri prinsi intr-un mijloc de timp, gol de sens, gol de greu, gol de stabil ori de peren
singuri intre noi, singuri cu noi, in noi
mult prea singuri
de fapt, mereu singuri
singuri intr-o lume stranie, stramba, efemera, fara tinta stiuta, fara origini stiute.
singuri prinsi intr-un mijloc de timp, gol de sens, gol de greu, gol de stabil ori de peren
singuri intre noi, singuri cu noi, in noi
mult prea singuri
de fapt, mereu singuri