ea

abia am asteptat vara...am asteptat-o cu sufletul la gura (ce-mi place expresia asta romaneasca) ...daca primavara ma dezmortesc din anestezicul iernii, vara ma aduce la superlativ, ma matureaza, ma provoaca, imi tine mintea si simturile treze...in general nu trec pe langa firul de iarba fara sa-l observ; nu scapa privirii mele detaliile din jur, viata din jur; dar tocmai despre detalii voiam sa vorbesc; detalii feminine; femeia in splendoarea ei scapata liber vara pe strazi ...atata diversitate de forme si culori, atatea detalii cochete si dulci ca nu stii unde sa te uiti mai intai; ma intreb cat mai observa barbatii femeia in forma ei pura si cat mai stiu sa o iubeasca exact asa cum e: cu micile ei imperfectiuni, cu zorzoanele din par, cu capriciile ei...cat mai stiu sa ii observe delicatetea si finetea mai degraba decat utilitatea sexuala; cat mai stiu sa o priveasca intr-un mod -sa-i zicem- artistic mai degraba decat in modul acela frust si foarte la obiect pe care il stim prea bine...
gentute de toate felurile, rochite pe care stau asezati fluturi, gene lungi si mirate, ochi senini sau patrunzatori, gura mica si privire senzuala, sandale cu glezna nuda, carlionti, breton impecabil, cercei atarnand dezmatat sau punctand cate-un lob de ureche mica...ceafa in linie oblica sau dreapta cu pufusor incalzit de soare, inele pe degete, surasuri timide sau rasete clare...pufoase, atlete, mignone, trestii, fantastica varietate de culoare si forma femeia e un film fascinant; sa-mi fie cu iertare, dar domnii nu vor ajunge niciodata la o asemenea performanta...din nou, nu e vina lor...tocmai de aceea ar trebui sa stie sau macar sa nu uite sa aprecieze dulceata de langa ei...