Fiecare rana de om m-a brazdat adanc, fiecare gura de om-animal m-a muscat adanc.
Carnea mea e zdrelita, rana invechita, m-am abrutizat, nici nu mai port memoria loviturilor, ci doar urmele. Nici nu mai stiu, de unde, cum, de la cine, de ce?
Doar cand pasesc prin aceleasi locuri, doar daca ma ratacesc pe aceleasi poteci, imi amintesc, imi revin ca nuielele peste obraji: momentele, durerea, singuratea, neintelesul, disperarea, dezamagirea, frica.
Oamenii...animale sublime, animale abjecte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu