Precum în ştiintă legea lui Ohm, să ne imaginăm şi o lege a lui Om, une Loi de l’Homme: om e acela care lasă în urma lui un gol mai mare decît a fost plinul care l-a reprezentat cît a fost prezent. Absenţa e un junghi prelungit - o dată pe zi, o dată pe săptămînă, de mai multe ori… Iar inima e tot mai bătrînă - şi nici un om nu poate răbda mai mult decît poate răbda un om. Cu cîtă stîngăcie am ştiut să fim prieteni! Dac-am putea lua totul de la început… Acum stăm la fereastră ca nişte copii şi le facem semne prietenoase celor de peste drum. Dar în mijlocul străzii e Oceanul.