Imi strang cu grija
gandurile si ciornele pe care le scriu.
Precum pietrele si scoicile
la mal de mare
in vremea cand eram...
copil.
Si cu aceeasi fervoare,
cand din nisip inaltam
castele si ziduri
la buza de mare.
le lustruiesc, le asez, le dezmierd,
in creneluri de versuri
atent,
ca sa nu le pierd.
Le strang concentrat -
piese de sah -
le rostogolesc in cutie
dup'-un indiscutabil mat.
Dar se misca si-acolo...-n cutie...
Le aud cum alearga-n
diagonala si-n colturi :
nebuni fara grija
si-un cal scelerat
regina razanda
langa un rege beat,
pioni dezertori
si ture corupte...
ce e cu voi ???
gandurile mele prea multe !
Stiu...si va simt
Nebun,
tangoul patratelor albe si negre
va cheama-napoi
aveti nevoie din nou de dansul dramatic in doi.
ati vrea din nou sa va puneti de-acord.
acord ?
vorba vine...
caci numai la voi
e ordine-ntai
in scop de razboi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu