ne traim experientele frumoase de cele mai multe ori inconstient sau nu indeajuns de constient...le gustam din varful limbii cu aroganta celui grabit sau prea sigur de rasaritul de maine...de cele mai multe ori habar nu avem ca trecem prin momente superbe...ori ni se par "normale", ori "n-au intrat zilele-n sac"...
alteori le gustam crezand convins ca sunt doar inceputul unui lung sir de fericiri, crezand, sperand ca mai sunt si maine, ca vor mai veni, ca vor mai fi, ca (le) vom mai avea...si nu ne dam seama ca tocmai am gustat ultima "bucatura" si ca festinul la care credeam ca ne-am asezat se va fi terminat deja; viata culca adesea si fara preaviz la pamant piesele de pe tabla noastra de sah...
dar sunt si momente pe care le simtim pana in maduva sufletului si stim atat de dureros ca sunt irepetabila editie princeps...
am invatat cu timpul sa nu mai las sa treaca pe langa mine nici o clipa din acestea netraita asa cum trebuie, asa cum merita; ma imbib de ea in modul cel mai constient; in fervoarea momentului ma opresc si respir secundele cu foame stapanita, de parca-as vrea sa-mi fac rezerve pentru mai tarziu...imi tiparesc pe retina cu grija de scrib imaginea t r a i t a, imi pun deoparte in creieri gustul, mirosul, tacerea sau sunetul de-atunci, arhivandu-le cu atentie aproape religioasa...
....constienti mai mult sau mai putin de clipele noastre frumoase, ar trebui sa (ne) invatam mai intai sa le reperam si mai apoi sa le gustam cu toate papilele, sa inchidem pleoapele si sa le simtim asezat curgerea prin vene...trebuie sa invatam sa ne lasam traiti, sa stim sa ne oprim chiar si pentru o clipa din dans si sa ascultam muzica sunet cu sunet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu