te priveam
stea cazatoare
desprinzandu-te din calea-ti lactee
si brazdandu-mi cerul
linie subtire si trecatoare
intr-o prea scurta odisee...
si privirea-mi suia
ca un arc
pe linia ta din ce in ce stearsa
si-apoi cobora ca o umbra
pe un colt de lumina
neintoarsa...
si-as fi vrut sa ramai tiparit
pe retina-mi avida
si sa nu mai pleci catre infinit
doar sa cresti ca un arbore
cariatida...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu