In iarna asta a nins un pic.
Prea putin.
Mult mai putin decat planuisem.
Planuisem zapada aceasta
ca pe suprema vindecare,
ca pe tamaduirea perfecta
de tine.
A nins cam a doua zi de Craciun, dimineata.
M-am dus linistita la geam.
Priveam incantata, cu calm.
Vrajitoria-mi iesise:
si doar cu o tusa de iod alb
sa m-alin incepeam.
Totul era perfect. Conform planului.
Fulgii veneau ordonat, in sir indian,
siruri pe verticala,
siruri pe orizontala
inteligent programati
ca sa-mi fie alean.
Era incredibil !!!
Ma tratam ambulatoriu cu leacul babesc.
...
Dar numai in cateva ceasuri
simulacrul cel alb a-ncetat
am inteles imediat cum m-am iluzionat
si cum nicio stiinta
de tine
nu m-ar fi vindecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu