plus que...passe

mi-a povestit cineva de curand despre cum a solicitat niste informatii de la o persoana care nu avea nici o obligatie (de niciun fel) sa dea aceste informatii;
acum cand spun "informatii" ma refer la chestiuni absolut obisnuite, nimic de domeniul penalului sau al dosarelor highly confidential;

ok...nimic extraordinar pana aici; ceea ce m-a uimit a fost ca povestitorul era teribil de incantat ca persoana cu care vorbise "s-a purtat foarte frumos, a fost foarte amabila" si a facut discutia foarte agreabila;

well, am putea spune ca s-a manifestat asa pentru ca, bietul de el, nefiind obisnuit cu tratamente dragute s-a extaziat la un simplu act de bunavointa; sau, daca nu am spune asta, am putea spune ca probabil afabila persoana urmarea de fapt ceva, avea vreun interes si de-aia era asa de draguta; nimic din cele doua; pe povestitor il stiu bine, e echilibrat mintal :) (zic si eu... fara sa fiu vreo experta), iar pe "amabila persoana" nu am cum s-o banuiesc de vreun interes pentru ca realmente si logic nu e cazul;

unde vreau sa ajung... sa trec la cestiune; pe scurt: mi-am dat seama ca am ajuns sa ne extaziem in fata lucrurilor normale, ca politetea si bunul simt au ajuns sa ni se para extraordinare; ne-am obisnuit atat de mult cu mitocania, cu marlania si nesimtirea, incat un simplu act de amabilitate ne impresioneaza la culme; m-a revoltat reactia atunci si am replicat "dar e normal ca s-a purtat asa, ce ti se pare fantastic in asta?"; insa imediat am inteles ca nu mai e de mult normal...ca am ajuns aici din cauza mediului in care ne scaldam zi de zi; stiu, stiu ca suntem stresati, obositi, preocupati, suparati...ca nici nu traim niste vremuri prea roz...si totusi, un gest frumos, o vorba delicata in locul unei mitocanii pot schimba o reactie de-un entuziasm deplasat intr-o reactie normala :))
acum, vorbind serios, vad din ce in ce mai rar gesturi de omenie, de buna crestere sau de minim bun simt; oamenii parca nu mai stiu sa multumeasca, sa se scuze; cei care se incapataneaza sa mai tina sus ideile astea sunt cel mai adesea "prosti", "fraieri"; nu lasa nimeni garda jos de teama de a nu fi imediat catalogat asa; mai bine ticalos si mitocan si ...las, decat bun, amabil, prost dar curajos; e grav si trist ca a inceput sa ni se para iesita din comun amabilitatea si ca ne-am cam obisnuit asa; si sunt atatea si atatea situatii in care am putea sa fim oameni fara prea mari eforturi, fara sa pierdem nimic...vad atatea si atatea situatii cand niste minime lucruri ar face o frumoasa diferenta...nu visez la utopii, nici la o lume ideala, visez la lucruri simple, care erau normale candva si pe care numai noi putem sa le readucem la viata...