cum era?

m-a intrebat o prietena ce stiu despre cineva cu care am lucrat acum cativa ani buni; m-a izbit in urechi intrebarea simpla, dar teribil de exhaustiva (daca pot sa spun asa) "cum era?"; atat; doua cuvinte;chiar asa:cum era? m-am apucat sa il descriu in cateva cuvinte; in general ma straduiesc sa fiu obiectiva; de fapt, exersez pe cat posibil obiectivitatea in general in judecarea situatiilor si a oamenilor; de multe ori nu-mi iese; sunt situatii in care imi e aproape imposibil sa nu pun cate-o tusa de subiectiv, oricat incerc sa las desenul in culorile lui deja date; probabil ca tuturor ni se intampla asta; tusa de personal vine din intalnirile existentiale cu ceilalti, din reflexiile pe care aceste intalniri le-au schitat in noi, din prejudecati, poate din idei fixe, din temeri, din "eu stiu mai bine", din influentele altora si probabil ca pomelnicul poate continua;

"cum era?"...si atunci mi-a venit in minte, dar eu cum voi fi fost? as putea spune, am putea spune :"ce mai conteaza in praful existentei noastre?"; ce importanta are pana la urma in scalda noastra scurta in cosmos? tarana fuseram, tarana vom fi; ce importanta mai are la un moment dat ca x a fost un om bun, ca demoazela cutare iubea iasomia sau avea un suras frumos? ce importanta are ce ochi au privit prin ochelarii adunati maldare in lagarele de concentrare? cat mai contam noi si vietile noastre de drosophile in infinitul asta? probabil ca deloc sau prea putin; omenirea n-a ajuns si nu cred ca va ajunge vreun colt de rai, asa ca ce mai conteaza cum era, cum eram?...conteaza! tocmai ca bazaim cu totii si impreuna in aburii micului nostru ferment, conteaza! conteaza cum ne-am petrecut in clipele ce ne-au fost date; conteaza cum ne-am purtat, cat am oferit, cum ne-am impregnat in memoria celorlati; viata fiecaruia dintre noi e compozitie in culorile celorlalte vieti; conteaza cu ce culoare alegem sa ne punem tusa in peisajul celorlalte vieti; conteaza ce cuvinte raman despre noi, dupa noi...conteaza "cum era(m)"...conteaza ce am ales sa insemnam pentru ceilalti...de fapt, cred ca e singurul lucru care conteaza; in rest suntem colb de stele...