Imi plac biografiile si filmele cu viata povestita backwards. De obicei o voce matura reia momente din trecut, explica trairi sau reda senzatii de mult adormite, cu ochi prezenti. Ai avantajul ca stii de la inceput finalitatea, ai linistea ca autorul inca traieste din moment ce (-ti) povesteste (asta in cazurile fericite). Esti un pic mai atent la intamplari si la oameni, pentru ca iti dai seama ca au avut un rol in existenta si cresterea personajului ce iti nareaza acum cu voce matura. Te gandesti ca au insemnat ceva, din moment ce fac parte din esenta de cateva sute de pagini a unei carti sau din esenta de doua ore a unui film. E o trecere comprimata prin viata unui om, o trecere care ar putea parea bulk din cauza asta, dar culmea e, ca e asa tocmai din pricina unor detalii.
In toate aceste biografii scrise sau filmate m-a inspaimantat mereu fraza "de atunci, nu aveam sa-l/s-o mai revad vreodata".
In toate aceste biografii scrise sau filmate m-a inspaimantat mereu fraza "de atunci, nu aveam sa-l/s-o mai revad vreodata".
Si nu ma inspaimanta ideea in sine, care mi se parea pe undeva naturala, cat momentul banal sau oarecare din viata povestita, in care cel mai adesea era spusa. Adica, era ultimul lucru la care te asteptai in sirul povestii. Adica...adesea in momentul real al povestii nu ne dam seama...
Uneori imi urmaresc viata exact ca pe o biografie pe care as povesti-o mai tarziu. Si, printr-un exercitiu de imaginatie, incerc, facand un arc peste timp, sa reperez ce personaje din viata mea de acum s-ar ingramadi intre copertile cartii mele de mai tarziu. Din ce capitole ar face parte, pe cate pagini s-ar lafai. Ma intreb ce imprejurari ar povesti vocea mea batrana, ce lianturi ar construi si intre ce etape. Cum s-ar imparti cartea, ce postfata as avea. Daca as parcuge cu degetul cuprinsul, la ce pagina mi-as dori sa ma intorc spre a reciti over and over again - vorba englezului, randuri minunate...Ma intreb ce regrete mi-ar amari povestea sau ce decizii de acum mi-ar pune atunci un zambet multumit pe buzele ridate.
Uneori imi urmaresc viata exact ca pe o biografie pe care as povesti-o mai tarziu. Si, printr-un exercitiu de imaginatie, incerc, facand un arc peste timp, sa reperez ce personaje din viata mea de acum s-ar ingramadi intre copertile cartii mele de mai tarziu. Din ce capitole ar face parte, pe cate pagini s-ar lafai. Ma intreb ce imprejurari ar povesti vocea mea batrana, ce lianturi ar construi si intre ce etape. Cum s-ar imparti cartea, ce postfata as avea. Daca as parcuge cu degetul cuprinsul, la ce pagina mi-as dori sa ma intorc spre a reciti over and over again - vorba englezului, randuri minunate...Ma intreb ce regrete mi-ar amari povestea sau ce decizii de acum mi-ar pune atunci un zambet multumit pe buzele ridate.
Dar cel mai des si cel mai ingrozit ma intreb, despre ce personaje voi spune "de atunci nu aveam sa-l mai revad vreodata"...
ps am auzit de curand ceva foarte adevarat si foarte tulburator; ceva care ar sintetiza rapid mare parte din ce am scris eu mai sus: deciziile noastre de azi sunt viata noastra de maine; suna a marketing pur, dar mi-e teama ca este adevarat...
ps am auzit de curand ceva foarte adevarat si foarte tulburator; ceva care ar sintetiza rapid mare parte din ce am scris eu mai sus: deciziile noastre de azi sunt viata noastra de maine; suna a marketing pur, dar mi-e teama ca este adevarat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu