Etichete

Si da-i Doamne, zile multe supermagazinului cu pricina ca ne-a-nvatat organizarea! Prin partea Bucurestiului pe unde zburda avioanele si pe unde te indrepti catre munte, s-a ridicat acum ceva vreme (ca nu-mi mai amintesc exact cat e de-atunci si mi-e si lene sa googalesc), un magazinoi suedez pentru mase. Nu-i dau numele ca n-am primit de la ei nici macar o ceasca dezasamblabila ca sa le fac publicitate. Si nici nu vreau sa fiu gasita de toti cautatorii de mobila la pachet pe Google. Cu toate astea, recunosc ca mie-mi place de 'mnealor. Poate pentru ca am fost copil nescos in lume si ma bucur de toate flecustetele, nu stiu...dar imi place ca ne-a servit pe tava oaresce altceva: un pic de ingeniozitate, un pic de design, un pic de...organizare. Eu, pana la magazinul asta, n-am vazut niciunde asa o celebrare a organizarii. Poate doar la biblioteca sau deh, la arhiva...In rest, atatea cutii, atatea pachete, atatea sertare si sertarase, cufere si cuferase, boluri, compartimente si compartimentase, n-a vazut neam de neamul meu. Desi cand te dai cativa pasi inapoi sa vezi si tu za big picciar ti se pare ca detaliile organizate se ingramadesc intr-o mare adunatura claie peste gramada, totusi, daca te apuci sa purici, asa o ordonare de lucrusoare numai intre A si Z mai gasesti...De aceea, spuneam, imi place de cooperativa cu pricina. Daca te inhaitezi cu ea si conceptul ei, nu ai cum sa mai incurci furculita cu lingura, creionul cu laptopul, pantoful cu sandaua sau ardeiul cu sarmaua. N-are cum sa nu te castige conceptul, oricat de dezorganizat ai fi. Si asta pentru ca orice ordine te premiaza cu timp si control si orice etichetare te scuteste de efort. Iar etichetarea este una din indeletnicirile noastre preferate. Atat pentru linguri si furculite, cat si pentru oameni. Cu cat punem mai repede eticheta si aruncam in sertarul dedicat, cu atat ne salvam timp si ne scutim de batai de cap. Si cum lumea e oricum intr-o vrie nebuna, etichetarea este una dintre cele mai minunate inventii posibile. Am venit, am vazut, am ascultat cateva minute, am zambit atoatestiutori si zbang! eticheta pe frunte, dupa care jet in primul sertar de profil! Pai de ce sa ne mai batem capul, de ce sa mai sedem in dezordine? hai cu eticheta: let's label!
Am ajuns la concluzia ca oamenii care pun rapid etichete, sau chiar aia care pun etichete dupa un timp oarecare, dar nu le mai dezlipesc, nici la abur si nici cu rascait de unghie, sunt oameni lenesi. Ca sa nu le spun putori - in sensul strict dedicat lenei. Sunt oamenii carora le e cel mai lene sa mai descopere, sa mai incerce, sa mai lupte, sa-si mai dea interesul, sa se convinga daca au gresit au ba. Punem etichete repede repejor, ca sa nu fim nevoiti sa ne mai pierdem timp cu studiul data viitoare. A ras ea mai mult decat parea firesc in atare imprejurare? a facut ea niste glume prea glumete? lasa ca stim noi...zbang! ia sa-i punem eticheta si s-o zvarlim in "organizator", laolalta cu celelalte zuze ca ea. Era el obosit si putin incoerent? "Ba, da' prost e asta!"...jet si cu el in gramada prostilor! Astea-s cazurile spontane, scuzabile oarecum prin lipsa timpului. Dar ce te faci cand eticheta sta lipita de capul tau de ceva vreme si nici pomeneala sa iesi si tu curand din sertar? Si asta numai pentru ca azvarlitorul tau e lenes si cand el a lipit eticheta, d'apai ea asa trebuie sa ramana! Pai ce sa (te) faci? Nimic. Poti sa te zbengui tu mult si bine in sertarasul tau, sa dai din colt in colt doar doar ti s-or vedea si celelalte fatete ale cubului! Daca ai incaput pe mana unui lenes etichetist, la revedere!Ai mai avea o sansa inainte de marele colaj: sa intuiesti natura azvarlitorului si ca atare sa ai grija cum te prezinti. Dar asta ar insemna sa faci eforturi si sa nu mai fi tu insuti. Ai mai avea si sansa care niciodata nu da gres si anume: sa nu te intereseze.
Oricum ai da-o insa, nu e bine... asa ca mi-e clar! De etichete nu scapa nimeni!