Cateodata esti palid-
ochii nu-ti mai sunt mare albastra-
se fac cer inalbit,
dara de zbor incolor,
de pasare maiastra...
nici buzele nu-ti mai poarta
urmele dintilor rosii,
sunt palide -
padure fanata -
incat mi se face teama,
ca ai putea sa te stingi dintr-o data.
Iar degetele...
degetele tale lungi
ce ma transcend
de fiecare data
in valsurile lui Chopin
sunt reci si ele
ca ramuri inghetate iarna.
insa privirea...
privirea e aceeasi!
acelasi foc, aceeasi nebunie,
in care-mi place sa m-arunc
si sa cobor in vrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu