Inceputurile pot fi frumoase, urate, neobservate. Iubesc inceputurile vietii, ale iubirii, ale verii. Cu toate acestea, chiar de la inceput, nu ma pot bucura pe deplin de... inceput, pentru ca am in minte in mod inevitabil capatul celalalt al sfarsitului ori oglinda unei bucurii delimitate de borne. Si totusi, daca stai sa privesti axa oricarui lucru frumos, nimic nu se compara cu punctul de plecare, nimic nu se compara cu inceputul. Totul e minunat la inceput si, cu putina sansa, "acesta poate fi doar inceputul".
Inceputul traseaza de multe ori cursul povestii. In inceputul unei relatii, de pilda, se stabilesc rolurile, iar acestea se mentin de multe ori, pana la capat.
Cu fiecare pas mai departe de inceput, bucuria si inocenta debutului se pierd sau pur si simplu incep sa fie uitate. Dar tot asa, de multe ori, inceputul este acela care le aminteste ratacitilor pe unde se afla calea de urmat. Uneori numai amintirea unui inceput este capabila sa salveze o iubire ratacita sau macar sa o indrepte. Daca intrebi doi oameni cum a fost cand s-au indragostit, cum a fost la inceput, ai sa vezi cum li se insenineaza privirea si li se ostoieste usor, usor, vocea. Mi-a placut intotdeauna sa fac experimentul acesta, mai ales atunci cand am fost martora trista a unui punct obosit la care au ajuns doi oameni. De fiecare data, oricat de taios ar fi mazgalit incruntarea linii pe fruntile lor, amintirea inceputului reusea in mod miraculos sa le stearga, alinand frumos taisul dintre ei.
Cred ca ar trebui sa ne bucuram de inceput mult mai constient si mult mai independent de capatul calatoriei, pentru ca din inceput ne vom hrani poate, mai tarziu si cu amintirea unui inceput ne vom putea alina; si pentru ca...nicicand nu e mai frumos decat atunci cand arunci ancora si incepi calatoria.
Inceputul traseaza de multe ori cursul povestii. In inceputul unei relatii, de pilda, se stabilesc rolurile, iar acestea se mentin de multe ori, pana la capat.
Cu fiecare pas mai departe de inceput, bucuria si inocenta debutului se pierd sau pur si simplu incep sa fie uitate. Dar tot asa, de multe ori, inceputul este acela care le aminteste ratacitilor pe unde se afla calea de urmat. Uneori numai amintirea unui inceput este capabila sa salveze o iubire ratacita sau macar sa o indrepte. Daca intrebi doi oameni cum a fost cand s-au indragostit, cum a fost la inceput, ai sa vezi cum li se insenineaza privirea si li se ostoieste usor, usor, vocea. Mi-a placut intotdeauna sa fac experimentul acesta, mai ales atunci cand am fost martora trista a unui punct obosit la care au ajuns doi oameni. De fiecare data, oricat de taios ar fi mazgalit incruntarea linii pe fruntile lor, amintirea inceputului reusea in mod miraculos sa le stearga, alinand frumos taisul dintre ei.
Cred ca ar trebui sa ne bucuram de inceput mult mai constient si mult mai independent de capatul calatoriei, pentru ca din inceput ne vom hrani poate, mai tarziu si cu amintirea unui inceput ne vom putea alina; si pentru ca...nicicand nu e mai frumos decat atunci cand arunci ancora si incepi calatoria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu