de Corneliu Vadim Tudor
Doar cine n-a trait asa ceva
doar cine n-a avut la poarta steagul
nu poate sti cum fumega o stea
si-n prabusirea ei iti arde pragul.
Nu poate intelege de ce taci
de ce iti fuge totul sub picioare
azi va despart transee lungi de maci
fiindca durerea altuia nu doare
Tu esti la o rascruce, el e viu
tu te cumineci, el se ospateaza
in tine burniteaza a pustiu
el are tabieturi de amiaza
Impaca-te cu soarta, spune el
dar cat de simplu e sa dai povete
tu esti precum un front dupa macel
iar el e stanjenit din politete
Indepartate lumi, raspantii mari
el niciodata n-o sa te priceapa
pana-ntr-o zi, cand caii funerari
si din causul lui vor cere apa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu