Te-am vrut
pana-n momentul in care-ai inchis
usa-ntre noi.
Ba nu !
pana-n momentul in care
ti-am auzit pasii goi.
Ba nu !
pana cand ti-am vazut umbra pe strada,
punct negru desenat intr-un ocean de zapada.
Te-am vrut
pana nu te-am mai vazut.
Chiar si atunci cand ai disparut
te-am vrut.
Chiar si atunci cand nu mai speram.
Chiar si atunci cand de tot m-ai ucis !
Atunci cand
cu dorinta de hoit
inca
te mai doream.
Dar n-ai mai venit...
Punct negru pe strada aceea n-ai revenit,
Nici pasii-n revers
n-am auzit.
Iar usa...
usa din lemnul proscris...
Nu s-a mai deschis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu