Ai plecat...
si doua lucruri la singular mi-ai lasat :
un gol si o rana adanca -
o plaga taiata
fluid sangeranda.
O vad si o simt cum ma doare;
ma arde
ca o raza ascutita de soare.
As vrea s-o-nvelesc intr-o frunza
ca in copilarie genunchii zdreliti;
din uitare sa tes ca Penelopa o panza
sa ma vindec de tine
si anesteziat sa uit
cat de mult te-am iubit.
Dar de sub degete frunza insipid imi aluneca
si rana de tine nemilos imi descopera,
cu fiecare gand la tine
durerea ma secera
si sangele curge si ma inunda.
Ma dori...
si imi circuli prin vine
otrava iubita,
otrava pierduta.
Ma dor ochii de a nu te vedea
ma doare fruntea de nemaisarutul tau
ma dor narile de nemirosul tau.
si buzele -
ele
cel mai tare ma dor
ca nu te mai gusta,
desi te mai vor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu