marți, 20 ianuarie 2009

hopeless

....mi-am dat seama ca tot ce am invatat pana acum despre oameni si de la oameni e ...(de) rau...mi-am stors mintea sa gasesc totusi, ceva bun invatat de la ei, dar n-am gasit nimic; a, de fapt imi dau seama ca m-au invatat totusi, ceva : sa nu ma astept la nimic bun :)
oamenii, cei pe care ii iubeam candva, cei in care credeam candva, cei care mi se pareau - culmea, mi se mai par inca - fiinte miraculoase, oamenii sunt dezamagitori si subtiri ca o pojghita.
ce-am invatat despre ei... de la ei ? ca mint, tradeaza, uita, parasesc, lovesc, ucid...indur zi de zi lectiile lor, ca in filmul acela american "ziua cartitei"; acolo personajul se trezea in "fiecare dimineata a aceleiasi zile"; cumva viata lui nu inainta deloc; pur si simplu viata lui se oprise la o zi care se repeta la nesfarsit cu mici variatii pe aceeasi tema; iar zilnic, era de fapt...aceeasi zi ! la fel si lectiile despre oameni : aceleasi, in mod mizerabil ...zilnic...aceleasi ! la fel ca in film, m-am resemnat si nu mai cred in "a doua zi", nu cred ca ma voi trezi si voi spune "ieri cineva a spus/facut ceva atat de frumos, incat mi-a ridicat din minte tot molozul acesta gri despre oameni"; e dureros sa nu mai crezi in oameni, e ca si cum ai astepta pentru totdeauna a doua zi care nu mai vine...

ps
lectii... si totusi, sa fi nimerit eu intr-o clasa de corigenti ?

2 comentarii:

Anonim spunea...

nu cred ca ai dreptate...oamenii sunt asa cum ii vedem, dar si cum ii facem sa ne simta...

uchi spunea...

poate ca ai si tu dreptate ...de fapt, ai ! :)oamenii sunt si asa cum ii vedem, pe principiul "frumusetea e in ochii celui care priveste" ...asta tine de latura subiectiva; dar daca masor un pic de la un capat la altul latura obiectiva...nu-mi face placere sa ma intorc la aceeasi concluzie a mea, dar ma intorc : la oameni primeaza raul; si daca ma gandesc si mai bine... ei strica tot peisajul asta de pe Pamant :))
merci de comentariu