...pentru ca mai e exact o saptamana pana la ziua lui si pentru ca nu mai am rabdare pana atunci, poezia lui, una din multele frumoase....
Ce bine ca esti
de Nichita Stanescu
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea din launtrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrişneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus,
şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfîrşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurată, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu