una din cele mai nereusite iubiri este aceasta iubire :( ... citisem candva ca iubirea in psihologie s-ar imparti in mai multe categorii; mi s-a parut ciudat atunci, avand crezul nestramutat ca iubirea e de un singur fel, atunci cand e, desigur...si totusi se pare ca nu e asa; si probabil ca daca stam sa ne gandim ca oamenii sunt unici, vederile lor asupra lumii si vietii la fel unice, asa e si iubirea fiecaruia: relativa de la caz la caz; asa o fi, desi tot nu sunt convinsa; or fi lucrurile relative, oamenii diferiti, dar tocmai de aceea iubirea cea adevarata ar trebui sa fie aceeasi pentru toti, ca o master key, ca un esperanto...
asadar exista cica "dragostea pasiune" tradusa simplu: te iubesc pentru ca ma iubesti; multa vreme cei care iubesc nu-si dau seama in ce iubire se afla; desi viata, in cinismul si umorul ei, le da adesea semnale si ocazii pentru a-si da seama; dar ei nu vad aceste semne sau daca le vad le ignora sau mai rau, le scuza; e incredibila inventivitatea lor la capitolul asta; si logica lor devine atat de intortocheata...ca sa ma exprim mai usor o sa-i numesc pe acestia "adevaratii", iar pe ceilalti...hmm..."fariseii"? suna dur..."egoistii"? cam aproape de adevar si totusi, poti sa-i condamni? mai bine-o sa le spun "sarbatoritii" :); adevaratii iubesc natural si sincer, asa cum simt; ofera iubire si primesc in schimb (in cazurile "fericite"), dar tristetea mare e ca primesc trocul nu pentru ei insisi, ci pentru ca au oferit deja ceva...aici e gaselnita, aici e buba; si chiar e buba; urat cuvant, nu-mi place nici cum suna, nici ce reprezinta, dar chiar se potriveste; si uite-asa adevaratii iubesc, ofera, iarta, iar sarbatoritii sunt iubiti, iarta mai rar si mai greu sau deloc si ofera numai daca primesc; se poate sta destula vreme in acest simulacru de iubire, atata timp cat adevaratul are grija sa monteze mereu si mereu lumanari in tortul sarbatoritului, iar acesta din urma le sufla flacara cu atata incantare de sine...dar uneori adevaratii obosesc si ei sa tot ofere si in mod natural sa astepte si ei - pentru ca nu cred ca exista cineva pe lume atat de altruist incat sa ofere continuu si in adancul sufletului sau sa nu astepte macar un pic de reciprocitate...si-abia atunci cand sarbatoritul nu-si mai primeste osanalele de iubire, cand nu mai pune nimeni lumanari pe tortul lui, nu mai aprinde flacara, abia atunci iese la iveala "iubirea" lui care n-a existat niciodata; si abia atunci logica semnelor de altadata isi indreapta ghebul in mod dureros si abia atunci isi da seama adevaratul ca a fost singur in adevarul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu