Încep să nu mai cred în adevăr, iar în dreptate mă străduiesc de când mă știu să cred. În oameni mi-e frică să mai cred, în câini încă mai cred. Mai cred în copii, mai cred în parinții mei. În mine n-am crezut niciodată. Mai cred în umor, mai cred în trecut, doar pentru că e bătut în cuie și îți mai dă și câte-un indiciu pentru viitor. Mai cred în omul de lângă mine. Încep să cred în curaj, după o viață în care mi-aș fi dorit să cred în el și n-am reușit. Începusem să cred în firea ostoită de timp, dar tocmai m-am răzgândit. Am încetat să mai cred în prieteni. Încep să cred în puterea care răsare din noi, în momentele în care ne credem cei mai năpăstuiți de pe pământ. Încă mai cred în singurătate. Încă mai cred în lumină. N-am crezut multă vreme în poezie, dar acum sunt fericită să cred în ea. N-am crezut și nici nu vreau să ajung vreodată să cred în cuvinte nerostite, deși am adunat și eu într-o cutiuță de-a mea, multe și nerostite cuvinte...Uneori cred în vise, alteori nu. Nu vreau să cred în orgoliu, dar vreau să mai pot crede în demnitate. Mai cred în valori. Încă mă încăpățânez să mai cred. Cred în rău pentru că prea des mi-a adus dovezi că există, dar mai cred și-n bine. Da, încă mai cred. Nu cred în OZN-uri, dar cred că nu suntem singuri în Univers. Cred în moarte, cum cred și în viață. Nu cred în stafii, dar cred în suflete care nu mor. Mai cred în speranță, pentru că toata viața mea am fost o naivă. Cred în familie, cred în genetică. Nu cred în leacuri băbești, cred cu tărie în știință. Cred în concret, dar cred si în lucruri inexplicabile. Cred în râuri, n-am crezut niciodată în lacuri. Nu cred în etichete. Cred în diferențe. Cred în tinerețe, nu cred în bani și nici în marketing. Cred în răsărit, mai mult decât în apus. Cred în timp, deși nu înțeleg de unde vine și nici unde se duce. Nu cred în minuni și cred că nimic nu trece de la sine. Cred în mame. Nu cred în confidențe, nici in zvonuri. Aș vrea să cred în smerenie, dar nu am reușit până acum să cred în ea pe deplin. Nu cred în preoți. Uneori, mi-e frică să cred în liniște. Cred în astre, cred în zodii, deși aș vrea să nu mai cred atâta. Cred în pasiune, întotdeauna am crezut. Cred în schimbări. Refuz să cred în prejudecăți. Cred în întrebări, pentru că de la ele ne vin răspunsurile. Sau nu. Dar eu tot mai cred în întrebari. Cred în inimaginabil, întrucât cred în imaginație. Cred în Dumnezeu, dar uneori mă întreb pe unde e. Cred în bunul simț și cred în iertare. Cred în libertate, dar mi-a fost întotdeana frică pentru siguranța ei.
Cred în sănătate, așa cum cred în boli. Cred în reguli. Nu cred în rezultatele Photoshopului. Cred în puterea naturii deopotrivă creatoare, deopotriva distructiva. Cred în fair-play, nu știu cât să cred în muncă. Nu cred în diplome. Cred în blonde, nu cred în bănci. Cred în autosugestie. De o bună bucată de vreme, nu mai cred în țara mea. Cred în ceea ce văd, dar mai ales cred în ceea ce simt. Cred în muzică. Nu cred în ruși, dar nici în americani. Cred în instinct, dar si în deductie. Cred în tăceri, atunci când ele spun totul.
Cred în cei care cred. Vreau să cred că mai pot să cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu