Desi n-am facut inca istorie, m-am nascut, totusi, acum cateva decade, suficient cat sa mai prind sarutul mainii, multumesc-ul mai generos oferit si scuzele venite la timp si sincer. Am prins vremea cand se oferea pardesiul femeii, i se deschidea usa, i se aseza scaunul la masa. Asa am vazut eu in copilaria mea, in casa la mine si in alte case. Admit ca sarutatul mainii mi s-a parut intotdeauna un gest exagerat, inca de pe atunci. Si atunci, si acum, am preferat si prefer sa vad o strangere de mana, civilizata, rezonabila, in locul capului plecat si al gestului obedient, parca. Sunt insa si barbati care strang mana unei femei, precum i-ar strange-o unui confrate: ca intr-o menghina. Mi s-a intamplat de multe ori sa experimentez o astfel de stransoare in timp ce incercam sa extrag din grimasa de durere un "Buna ziua" sau mai stiu eu ce replica potrivita circumstantei. Dar mai nou, de cand cu suflul asta corporatist si al diverselor tehnici de manipulare ori control in societate, si femeile strang mana voiniceste. Te si miri cum o mignona cu cateva kilograme bune mai usurica decat tine sau cu cateva trepte de masurare mai putin, poate sa-ti nenoroceasca o biata mana cu o stransoare asa de soldateasca. E stiut deja ca o strangere ferma de mana denota seriozitate, incredere in sine, responsabilitate. Deci...ti-o poti controla- nefiind un gest spontan- si poti ajunge sa inspiri incredere de mare angajament. Asa ca...haideti sa ne strangem mana omeneste, nu militareste si sa ne construim imaginea pe piloni reali.
Dar, revenind la manierele de altadata, desi pot parea exagerate acum, desi cu multe nu rezonez foarte mult pentru ca deopotriva cred ca multe gesturi si lucruri pot fi facute de tine insati, nu neaparat de un el sau nu neaparat pentru ca "asa scrie la carte", parca imi e dor sa mai vad o femeie tratata...ca o femeie.
De ce sunt inca "slabe" femeile la gesturi frumoase venite din partea barbatilor? Pentru ca nici aici, clasicul nu moare. E adevarat ca si femeile si-au mai pierdut din gratia comportamentala - daca pot spune asa - si fac mai usor de trecut culoarul asta al gesturilor fruste, barbatilor, dar parca tot barbatii ar putea sa-si asume curajul de a se purta altfel decat marea masa contemporana.
Probabil ca e semn de batranete din partea mea sa ma lamentez acum nostalgic pentru ce a fost, dar asa cum hainele vintage au un farmec deosebit intr-o epoca prezenta, tot asa cred ca bravura de a renaste gesturi frumoase de altadata, ar putea insemna un suflu nou minunat in zilele noastre si mai ales, in societatea noastra. Ar fi minunat sa reinvie curtoazia masculina, cuvintele tandre si dulci ori gesturile cavaleresti, care acum par penibile si pun dintr-un voleu in panoplia prostilor si a "fraierilor" pe orice temerar care ar incerca sa le rosteasca ori sa le faca. As putea parea o inadaptata a vremurilor si poate ca asa si sunt, dar nu cred ca nu as gasi adepte ale acestei idei vintage de comportament masculin intr-o era moderna. Locul femeii s-ar muta cu o treapta mai sus decat este acum, femeia insasi ar recapata un pic din farmecul ei oricum intrinsec dar mult diluat de vremurile de azi si, cu siguranta, si-ar reintregi din valoarea stirbita de masiva banalizare a conceptului feminin.
L-as aprecia pe curajosul care si-ar asuma o aparenta abordare penibila, pentru bravura de a face sau de a spune ceva frumos unei femei. Femeile insele ar trebui sa aprecieze si sa incurajeze orice bravura de acest soi. Din pacate, nici printre femei nu mai exista multe curajoase care sa recunoasca si sa admita ca le place si ca isi doresc o anumita curtoazie si frumusete invechita a gesturilor si a vorbelor masculine.
Deci, ar fi de apreciat curajul oamenilor de a-si asuma frumusetea gesturilor dincolo de orice aparente catalogate superficial ca fiind penibile.
Dar, revenind la manierele de altadata, desi pot parea exagerate acum, desi cu multe nu rezonez foarte mult pentru ca deopotriva cred ca multe gesturi si lucruri pot fi facute de tine insati, nu neaparat de un el sau nu neaparat pentru ca "asa scrie la carte", parca imi e dor sa mai vad o femeie tratata...ca o femeie.
De ce sunt inca "slabe" femeile la gesturi frumoase venite din partea barbatilor? Pentru ca nici aici, clasicul nu moare. E adevarat ca si femeile si-au mai pierdut din gratia comportamentala - daca pot spune asa - si fac mai usor de trecut culoarul asta al gesturilor fruste, barbatilor, dar parca tot barbatii ar putea sa-si asume curajul de a se purta altfel decat marea masa contemporana.
Probabil ca e semn de batranete din partea mea sa ma lamentez acum nostalgic pentru ce a fost, dar asa cum hainele vintage au un farmec deosebit intr-o epoca prezenta, tot asa cred ca bravura de a renaste gesturi frumoase de altadata, ar putea insemna un suflu nou minunat in zilele noastre si mai ales, in societatea noastra. Ar fi minunat sa reinvie curtoazia masculina, cuvintele tandre si dulci ori gesturile cavaleresti, care acum par penibile si pun dintr-un voleu in panoplia prostilor si a "fraierilor" pe orice temerar care ar incerca sa le rosteasca ori sa le faca. As putea parea o inadaptata a vremurilor si poate ca asa si sunt, dar nu cred ca nu as gasi adepte ale acestei idei vintage de comportament masculin intr-o era moderna. Locul femeii s-ar muta cu o treapta mai sus decat este acum, femeia insasi ar recapata un pic din farmecul ei oricum intrinsec dar mult diluat de vremurile de azi si, cu siguranta, si-ar reintregi din valoarea stirbita de masiva banalizare a conceptului feminin.
L-as aprecia pe curajosul care si-ar asuma o aparenta abordare penibila, pentru bravura de a face sau de a spune ceva frumos unei femei. Femeile insele ar trebui sa aprecieze si sa incurajeze orice bravura de acest soi. Din pacate, nici printre femei nu mai exista multe curajoase care sa recunoasca si sa admita ca le place si ca isi doresc o anumita curtoazie si frumusete invechita a gesturilor si a vorbelor masculine.
Deci, ar fi de apreciat curajul oamenilor de a-si asuma frumusetea gesturilor dincolo de orice aparente catalogate superficial ca fiind penibile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu