2025…ani multi de cand nu am mai scris, straturi multe crescute unul peste altul…ai putea crede ca am devenit cu totul altcineva, ca am “evoluat”, ca am devenit, redevenit…atâtea lucruri s-au întâmplat, atâta viață, atâta moarte, atâta frica, atâta plans…e un miracol, totuși, un miracol…si-apoi, ce surpriza sa regăsesc fraze scrise acum multi ani cu aceleași gânduri si aceleași întrebări…pana la urma, este adevărat: trăsăturile de bază rămân constante de-a lungul vieții; cum e mai bine? Sa te transformi, sa fii mereu reînnoit ca pământul Deltei Dunării sau sa rămâi constant ca un astru? Sau un hibrid între aceste două opțiuni ? Mi-am pierdut exercițiul introspecției. Viața m-a luat pe valul ei, facem surfing de câțiva ani, eu, luată cu forța de ea pe placa nesigură. Imi tremura picioarele, valurile ma lovesc peste fata, sarea imi musca pielea, mi-e frica mereu sa nu cad, sa nu ma înghită golul si întunericul. Până la urma, oricum voi cădea. Până atunci, sa facem o baie buna, zic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu