Iubesc cerbul. Tăcerea umeda si copilăroasă a ochilor lui, blana caldă si moale, cu păr scurt, tremurul abia perceptibil al pielii, al cozii, al picioarelor. Sunetul frunzelor sub pașii lui, liniștea brândușelor martore timide si-a pădurii pe care sunt desenate. Iubesc pașii lui punctați, suav filigran…îmi place teribil uitătura lui scrutătoare, regală, sublimă. Iubesc coarnele lui Art Nouveau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu