bucurestiul este un oras la doua sute de kilometri de mare; un oras gri, ingramadit, eterogen, contrastant, cu antinomii necontrolate, desigur... totul este sau -cel putin- pare un joc al intamplarii, exact ca atunci cand asculti randomly un fisier de muzica de toate genurile;
cladiri moderne langa bojdeuci mizere, lux, saracie, gri si colorat; ai putea sa comentezi la nesfarsit lipsa lianturilor, dar oricum iti dai seama la un moment dat ca n-ar sens : asta ii este farmecul; pana la urma, atata varietate, mai mult sau mai putin interesanta ii da -in mod paradoxal- un farmec anume;
ceea ca ma intriga insa, apoi ma fascineaza si in cele din urma ma intristeaza sunt ...pescarusii
bucurestiul este orasul in care nu se simte nici urma de briza marii, care nu are nimic din dulceata si nostalgia ei, insa este orasul cu pescarusi; ii vad in fiecare dimineata pe dambovita, "amerizand" pe apa murdara si stiu ca numai foamea i-a manat aici; ma intristeaza sa-i stiu dezbracati de boema simbolistica a marii si sa-i vad infometati pe un rau murdar dintr-o capitala gri; ma doare sa le vad aripile albe printre resturi plutitoare; ma doare sa-i aud in zbor si sa fiu nevoita sa-mi resetez urechile si privirea pe calapodul "noului" peisaj;
e ca-ntr-un film ciudat cu imagini mixate anapoda; nu mai inteleg nimic si nici nu vreau sa inteleg;
pescarusii ar trebui sa sa intoarca in desenul lor marin sau bucurestiul ar trebui sa invete sa se primeneasca inainte de-a fi efleurat de aripi albe de pescarusi...
duminică, 15 martie 2009
miercuri, 11 martie 2009
exercitii de murire
ce greu ne despartim de oameni...fie prin moarte, fie printr-o despartire simpla sau mai grea...
ce greu e sa spui adio si nu la revedere; speranta sta in noi mai mereu si o stim acolo, intr-un colt al mintii, prezenta; mica, pricajita sau mare si zambareata stim ca e acolo si ne ajuta, ne da imbold, ne sterge temerile, ni le pudreaza cand sunt botite de prea multa incruntare; ei bine, despartirea mi se pare un mod voluntar sau cinic involuntar de executie a sperantei; ai spus-o, ai facut-o, ai fost anuntat sau nici macar atat si dintr-o data nu mai astepti si nu mai speri nimic; e ca un puls zvapaiat care brusc se lungeste biruit intr-o linie continua, continua, continua...e greu; iti rupi din tine, te mutilezi, esti mutilat; traiesti greu si trist dupa aceea : mai mult timp, mai putin, traiesti toata viata ta poate...cu sindromul "membrului fantoma";
despartirile sunt exercitii de "murire".
ce greu e sa spui adio si nu la revedere; speranta sta in noi mai mereu si o stim acolo, intr-un colt al mintii, prezenta; mica, pricajita sau mare si zambareata stim ca e acolo si ne ajuta, ne da imbold, ne sterge temerile, ni le pudreaza cand sunt botite de prea multa incruntare; ei bine, despartirea mi se pare un mod voluntar sau cinic involuntar de executie a sperantei; ai spus-o, ai facut-o, ai fost anuntat sau nici macar atat si dintr-o data nu mai astepti si nu mai speri nimic; e ca un puls zvapaiat care brusc se lungeste biruit intr-o linie continua, continua, continua...e greu; iti rupi din tine, te mutilezi, esti mutilat; traiesti greu si trist dupa aceea : mai mult timp, mai putin, traiesti toata viata ta poate...cu sindromul "membrului fantoma";
despartirile sunt exercitii de "murire".
sâmbătă, 28 februarie 2009
vineri, 20 februarie 2009
cititoare de priviri
mi-am facut de curand un test de empatie/capacitate de empatizare...mi-a revelat ceea ce stiam de mult si anume incapacitatea mea de a nu empatiza; testul era ca orice test : cu intrebari, dar si cu imagini; acestea au fost segmentul meu de performanta : siruri de perechi de ochi a caror stare trebuia ghicita; aici am scos cel mai mult, foarte mult; si cum as fi putut sa nu scot ? cand, de cand sunt constienta de mine fiecare privire a celorlalti, fiecare stare, fiecare emotie cu care am dat nas in nas, mi s-a impregnat in suflet, mi l-a brazdat, ca zgarieturile pe un disc de vinil...nici nu se mai vad canturile de altadata; muzica abia mai scartaie, intre doua cicatrici...
cititoare de priviri ? o, da...si ce mai lectura obositoare, ce mai lectura ucigatoare; ma dor ochii nefericiti, ma dor privirile tacut graitoare despre disperarea din spatele lor, despre suferinta, despre dezamagire; le citesc mereu ca un scanner performant si imi sunt mijloc de intelegere, dar mai ales blestem; din nefericire - din nou - pentru mine, scannerul imi este setat numai pe anumite "citiri"; vede cel mai bine suferinta, bucuria, iubirea; in rest...e complet imun; demagnetizat !
mi-a trecut chiar prin cap ca aceasta gaselnita s-ar putea traduce stiintific foarte usor, azi, la mijloacele pe care le avem; ar fi chiar fezabil un scanner de stari si simplu de facut, ca orice computer; ai inregistra intai toate starile si privirile posibile si apoi el le-ar recunoaste din baza de date; intrebarile controversate care s-ar naste insa... ar fi multiple; si imi dau seama chiar in timp ce scriu ca ideea asta de dezumanizare-pana la urma, mi-a venit tocmai mie, blestematei cititoare de priviri...
cititoare de priviri ? o, da...si ce mai lectura obositoare, ce mai lectura ucigatoare; ma dor ochii nefericiti, ma dor privirile tacut graitoare despre disperarea din spatele lor, despre suferinta, despre dezamagire; le citesc mereu ca un scanner performant si imi sunt mijloc de intelegere, dar mai ales blestem; din nefericire - din nou - pentru mine, scannerul imi este setat numai pe anumite "citiri"; vede cel mai bine suferinta, bucuria, iubirea; in rest...e complet imun; demagnetizat !
mi-a trecut chiar prin cap ca aceasta gaselnita s-ar putea traduce stiintific foarte usor, azi, la mijloacele pe care le avem; ar fi chiar fezabil un scanner de stari si simplu de facut, ca orice computer; ai inregistra intai toate starile si privirile posibile si apoi el le-ar recunoaste din baza de date; intrebarile controversate care s-ar naste insa... ar fi multiple; si imi dau seama chiar in timp ce scriu ca ideea asta de dezumanizare-pana la urma, mi-a venit tocmai mie, blestematei cititoare de priviri...
sâmbătă, 7 februarie 2009
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
in cautarea idealului pierdut
cautam toata viata sa fie tandru(-a), intelegator (-oare), iubitor (-oare) etc, ...etc,... etc, ...
un card de fete morgana schimonosindu-se in fata noastra, scotand limba la noi...iluzii !
cuvantul asta nici nu ar trebui sa existe in dictionar : ideal sau cum auzi cateodata "cat mai aproape de ideal..."
nimeni nu poate fi ideal, nici daca vrea, nici daca se obliga pe sine...pentru simplul fapt ca e om;
asa ca sa alergam dupa fustele morganelor inseamna sa ne condamnam la frustrare si nefericire pe viata; cautam infrigurati macar dara de miros a himerelor...stim in sinea noastra ca e departe, ca nici macar nu exista, dar vrem, vrem, vrem...macar copia, macar scan-ul cu tot cu erata...
dar probabil ca noi oamenii suntem o rasa careia ii place sa se autoflageleze...:)
un card de fete morgana schimonosindu-se in fata noastra, scotand limba la noi...iluzii !
cuvantul asta nici nu ar trebui sa existe in dictionar : ideal sau cum auzi cateodata "cat mai aproape de ideal..."
nimeni nu poate fi ideal, nici daca vrea, nici daca se obliga pe sine...pentru simplul fapt ca e om;
asa ca sa alergam dupa fustele morganelor inseamna sa ne condamnam la frustrare si nefericire pe viata; cautam infrigurati macar dara de miros a himerelor...stim in sinea noastra ca e departe, ca nici macar nu exista, dar vrem, vrem, vrem...macar copia, macar scan-ul cu tot cu erata...
dar probabil ca noi oamenii suntem o rasa careia ii place sa se autoflageleze...:)
luni, 26 ianuarie 2009
falling in love
"to fall in love" sau "tomber amoureux/-euse" sunt impreunari de cuvinte mustoase de sens; daca iei primul cuvant "a cadea"...iti vine sa strangi mai tare centura de siguranta, parca si simti golul de sub tine si parca intelegi prea clar ca nu te tine nimic in picajul asta; dar mergi mai departe cu privirea si iti dai seama ca de fapt "cazi" in...dragoste; si dintr-o data simti cum se aprinde deasupra ta parasuta care te smuceste prima data in sus si-apoi te poarta ametit de adrenalina prin.... aer.
cum ar putea sa-ti fie vreodata teama sa cazi in dragoste ori pur si simplu sa cazi indragostit ?
cum ar putea sa-ti fie vreodata teama sa cazi in dragoste ori pur si simplu sa cazi indragostit ?
duminică, 25 ianuarie 2009
calai si victime
visez la puscarii pentru tortionarii si ucigasii de suflet ! pentru toti aceia care il omoara fara mila ("fara suflet"?) , dar mai ales pentru aceia care il schingiuiesc si il lasa mutilat pentru tot restul vietii lui prezente si - Doamne !- poate si al vietilor viitoare (daca o fi adevarata teoria aia a reincarnarii)...
sa fie judecati -as vrea- in tribunale supreme, iar sufletul supravietuitor schilod sa vina sa depuna marturie...sa se tarasca pe picioarele lui oloage cu tot dosarul de amintiri in maini, iar tortionarul sa fie obligat sa-l priveasca numai in ochii opaci... sa fie obligat sa-i asculte suferintele si sa-i vada chipul desfigurat;
dar pentru sufletele moarte deja, cine sa mai vina ? pe ele cine sa le reprezinte? poate doar trupul gol sa mai vina...o tinichea umblatoare care sa-si zdrangane pasii in urechile ucigasului;
Pentru aceste doua infractiuni visez la o singura pedeapsa : detentia pe viata intr-o lume fara iubire.
sa fie judecati -as vrea- in tribunale supreme, iar sufletul supravietuitor schilod sa vina sa depuna marturie...sa se tarasca pe picioarele lui oloage cu tot dosarul de amintiri in maini, iar tortionarul sa fie obligat sa-l priveasca numai in ochii opaci... sa fie obligat sa-i asculte suferintele si sa-i vada chipul desfigurat;
dar pentru sufletele moarte deja, cine sa mai vina ? pe ele cine sa le reprezinte? poate doar trupul gol sa mai vina...o tinichea umblatoare care sa-si zdrangane pasii in urechile ucigasului;
Pentru aceste doua infractiuni visez la o singura pedeapsa : detentia pe viata intr-o lume fara iubire.