stea cazatoare

te priveam
stea cazatoare
desprinzandu-te din calea-ti lactee
si brazdandu-mi cerul
linie subtire si trecatoare
intr-o prea scurta odisee...

si privirea-mi suia
ca un arc
pe linia ta din ce in ce stearsa
si-apoi cobora ca o umbra
pe un colt de lumina
neintoarsa...

si-as fi vrut sa ramai tiparit
pe retina-mi avida
si sa nu mai pleci catre infinit
doar sa cresti ca un arbore
cariatida...

la rentree

iremediabil ma cauta toamna pe-acasa si pe strazi si-n suflet...si iremediabil ma gaseste...
...de fiecare data... desi ma ascund dupa amintirile mele si dupa umbrele verii...si ce-as mai fugi intr-un pliu de mare sau dup-un colt de scoica...si cum m-as prelinge pe sub nisipul cald...fug de toamna pentru ca fug de mine; vara imi iau vacanta de mine, insa toamna ma-ntorc inapoi cu ochi pocaiti de copil rebel care-a fugit de-acasa... ;toamna m-a gasit si m-a adus de urechi inapoi si m-a pus sa-mi fac lectiile...
nu ma mai poate consola nimic: nici simfonia culorilor, nici mustul, nici asfintitul moale...mi-e dor de vara aceasta ca de toate verile in care mi-a vagabondat sufletul...nu mai vreau sa fac lectii!

..if you go away...

http://www.youtube.com/watch?v=kchbloIYLfc

If you go away
On this summer day
Then you might as well
Take the sun away
All the birds that flew
In the summer sky
When our love was new
And our hearts were high
When the day was young
And the night was long
And the moon stood still
For the night bird's song
If you go away
If you go away
If you go away
But if you stay
I'll make you a day
Like no day has been
Or will be again
We'll sail the sun
We'll ride on the rain
We'll talk to the trees
We'll worship the wind
And if you go I'll understand
Leave me just enough love
To hold in my hand
If you go away
If you go away
If you go away
If you go away
As I know you must
There'll be nothing left
In the world to trust
Just an empty room
Full of empty space
Like the empty look I see on your face
I've been the shadow
Of your shadow
If you might have kept me
By your side
If you go away
If you go away
If you go away
But if You stay
I'll make you a night
Like no night has been
Or will be again
I'll sail on your skin
I'll ride on your touch
I'll talk to your eyes that I love so much
But if you go I won't cry
For what goo is crying at the word of goodbye
If you go away
If you go away
Ne me quitte pas

premonitii

imi vad in ochii tai azi
tristetea de maine
si simt chiar sub sarutul acesta
arsura ce vine...

vad de pe-acum
in imbratisarea nebuna,
intunericul ei de maine
ca o jumatate neagra de luna.

levitez deasupra trupurilor noastre-mpletite
si masor in acelasi timp
distanta ce le va separa maine
prin necuvinte...

in liniile palmelor contopite acum
dezleg chiromant doua vieti
ce deseneaza-mpreuna prea putini pasi
din acelasi drum...

sunt o carte deschisa - de ramona irimie

http://www.poeziidedragoste.info/poezii.php?poezie=13897964

........

uneori e greu
să miroşi a poezie
te simt vânătorii de la distanţă
şi profită de sufletul tău
......

http://www.trilulilu.ro/Cabernet/95de0300123afc

totusi iubirea vindeca firea...

cu reguli, fara reguli

desi fire libera din fire, am fost mereu - mai mult sau mai putin clandestin - adepta regulilor; la o scurta privire cred ca nu putem trai fara ele din doua motive: o data pentru ca prin ele ne protejam unii de altii si apoi pentru ca, atunci cand le incalci, te simti fantastic...:D

erou la mai putin de doi ani

m-am intalnit de curand cu o cunostinta care era impreuna cu fetita ei in varsta de un an si ceva; imi amintesc ca a devenit mama fara sa fi planuit asta, asadar dintr-o intamplare fericita si ca, evident, s-a bucurat...am intrebat-o ce planuri mai are acum si mi-a spus nonsalant ca mai face un copil...nimic anormal sau de condamnat aici...oricum...who am I to judge people ? ceea ce mi s-a parut...trist (nu gaseam cuvantul potrivit) a fost dead-line-ul pe care si-l fixase "trebuie sa raman pana face asta mica doi ani...pe criza asta...mai stau doi ani acasa si cu al doilea...";

aud asta foarte des in ultima vreme, ba chiar eu insami sunt incurajata sa recurg la metoda asta de "plutire" peste criza; ma revolta si ma dezgusta enorm ideea de a aduce un om intr-o lume oricum mizera avand un scop atat de..."mercantil"...stiu, nu e nimic extraordinar; se nasc si s-au nascut copii in si din imprejurari dintre cele mai nefericite...si totusi...sa decizi cu atata sange rece sa creezi un om, o viata, doar ca sa iti iei tu un fel de vacanta de la traiul cel nesigur...asta ma revolta enorm; cu alte cuvinte, dupa ce ca il "livrezi" (daca ar fi sa fac tendentios traducerea englezescului "to deliver a baby") ca un furnizor profesionist, dupa ce ca nu il intrebi pe nefericit daca vrea sa vina pe lumea asta, dupa ce ca il faci cu un scop atat de precis, as putea spune chiar "dedicat", il mai si expui riscurilor de care chiar tu vrei sa scapi prin venirea lui...daca ar fi sa fiu grotesca pana la capat, mi-as imagina chiar cum ar sosi dupa noua luni mantuitorul acasa, eroul fara voia lui care a salvat familia de la nesiguranta pentru urmatorii doi ani...mi-as imagina chiar frustrarea beneficiarilor legata de acest termen de livrare destul de lung intr-o lume atat de rapida (fast eaters, fast dreamers, fast lovers vorba lui dan puric...); imi vine sa si rad: pe mai toate jucariile scrie ca nu le sunt permise copiilor sub trei ani; habar nu au producatorii de jucarii cu ce fiinte responsabile au de-a face...

apoi, dintr-un simt al corectitudinii, ma gandesc ca familia ar trebui sa-i datoreze mereu acesti doi ani, poate chiar mai mult daca prin acest termen ea a fost salvata de la consecinte mai indelungate...sa transformi un eveniment atat de nobil, as zice - incalcand cu buna stiinta regulile superlativului - "atat de extraordinar" intr-o..."afacere" pana la urma, mi se pare dezgustator; si-asa aducerea unui copil pe lume este pe undeva o decizie cu implicatii coplesitoare pentru cel care o ia, dar mai ales pentru cel care urmeaza "sa fie decis"...femeile insele mi se par dezbracate de miracolul cu care au fost inzestrate si coborate la un nivel trivial; parca le si vad hotarand egoist soarta lor si a altora sau discutand complice cu partenerul "etapele" pe care le vor urma in planul lor "salutar"; gasesc ca este comentabil si controversat chiar sa aduci un copil pe lume pentru a salva o alta viata, darmite "pentru a trece de criza"...

tot la categoria asta as incadra si fabricatul de copii ca moneda de santaj sentimental pentru tatal care in orice alta imprejurare nu ar ramane langa tine nici macar o secunda, copiii facuti pentru a-ti asigura batranetile, copiii "mana de lucru, of, si cate exemple ar mai fi...

si ca venii vorba, imi dau seama ca oricum ai pune problema, toti venim pe lume - atunci cand nu ne ivim intamplator - cu un anume scop sau mai rau "pentru ca trebuie"...

stiu, realitatea e asta care e, pe lumea asta exista grozavii inimaginabile, atat de mari, incat a face un copil pentru ca e criza ar putea sa para un gest inofensiv, chiar "normal" pana la urma...

si totusi...cum o fi sa afli ca ai fost nascut din criza si nu din dragoste ?

:(

frenezie cu sange rece

ne traim experientele frumoase de cele mai multe ori inconstient sau nu indeajuns de constient...le gustam din varful limbii cu aroganta celui grabit sau prea sigur de rasaritul de maine...de cele mai multe ori habar nu avem ca trecem prin momente superbe...ori ni se par "normale", ori "n-au intrat zilele-n sac"...

alteori le gustam crezand convins ca sunt doar inceputul unui lung sir de fericiri, crezand, sperand ca mai sunt si maine, ca vor mai veni, ca vor mai fi, ca (le) vom mai avea...si nu ne dam seama ca tocmai am gustat ultima "bucatura" si ca festinul la care credeam ca ne-am asezat se va fi terminat deja; viata culca adesea si fara preaviz la pamant piesele de pe tabla noastra de sah...

dar sunt si momente pe care le simtim pana in maduva sufletului si stim atat de dureros ca sunt irepetabila editie princeps...

am invatat cu timpul sa nu mai las sa treaca pe langa mine nici o clipa din acestea netraita asa cum trebuie, asa cum merita; ma imbib de ea in modul cel mai constient; in fervoarea momentului ma opresc si respir secundele cu foame stapanita, de parca-as vrea sa-mi fac rezerve pentru mai tarziu...imi tiparesc pe retina cu grija de scrib imaginea t r a i t a, imi pun deoparte in creieri gustul, mirosul, tacerea sau sunetul de-atunci, arhivandu-le cu atentie aproape religioasa...

....

constienti mai mult sau mai putin de clipele noastre frumoase, ar trebui sa (ne) invatam mai intai sa le reperam si mai apoi sa le gustam cu toate papilele, sa inchidem pleoapele si sa le simtim asezat curgerea prin vene...trebuie sa invatam sa ne lasam traiti, sa stim sa ne oprim chiar si pentru o clipa din dans si sa ascultam muzica sunet cu sunet...