de ce

De ce imi esti padure
si vrei sa ma-mpresori,
sub ramurile tale
departe de nori ?

de ce ma tii ascunsa
sub verdele tau crud,
si imi acoperi ochii
si nu ma lasi s-aud ?

ma vrei inchisa toata
sub gratiile-ti de scoarta
sub ochi intunecati
de eunuci
cu trista soarta ?

ostatica in tine ?

dar sunt deja aici !
si-mi este dor de tine.

sah cu mine

Imi strang cu grija
gandurile si ciornele pe care le scriu.

Precum pietrele si scoicile
la mal de mare
in vremea cand eram...
copil.

Si cu aceeasi fervoare,
cand din nisip inaltam
castele si ziduri
la buza de mare.
le lustruiesc, le asez, le dezmierd,
in creneluri de versuri
atent,
ca sa nu le pierd.

Le strang concentrat -
piese de sah -
le rostogolesc in cutie
dup'-un indiscutabil mat.

Dar se misca si-acolo...-n cutie...
Le aud cum alearga-n
diagonala si-n colturi :

nebuni fara grija
si-un cal scelerat
regina razanda
langa un rege beat,
pioni dezertori
si ture corupte...

ce e cu voi ???
gandurile mele prea multe !

Stiu...si va simt
Nebun,
tangoul patratelor albe si negre
va cheama-napoi
aveti nevoie din nou de dansul dramatic in doi.

ati vrea din nou sa va puneti de-acord.

acord ?

vorba vine...

caci numai la voi
e ordine-ntai
in scop de razboi.

muguri

Simt in mine
muguri
ce stau sa explodeze.

I-am semanat de mult
si-am asteptat pitit
sa germineze.

Ii simt cum se umfla,
si-i vad cum plesnesc,
violent
le simt degetele in mine
cum cresc.

Ii simt cum li se sparge
pieptul alb
si ii aud cum urla
cu vocile-ascutite
de bucuria nebuna de-a fi
de-acum
seminte-nmugurite.

si ma bucur si eu
si strig la una cu ei :
traim, traim
si viata miroase a verde si-a tei.

cerc

Nici pe ochi nu ma mai spal,
Nici pe ganduri nu ma mai spal;
mi-e mintea un tarc,
din care nu pot iesi,
din care nu pot fugi,

din cauza ta.

Si alerg in cerc -
cal innebunit -
dupa mintea mea,
arc-en-ciel
de altadat'.

dor de tine

mi-e dor sa-mi mai spui te iubesc...
mi-e dor de tacerea din noi
sa-ti mai ating doar o data mainile... resemnat ...
imi doresc...

mi-e dor sa te respir ca atunci
si sa tac
cu ochi cazuti in genunchi;
sa te-nghit clandestin
padure verde, dar si pelin...
si sa nu mai intreb
si sa nu mai raspund...

si mi-e dor, dragul meu,
pur si simplu de noi,
de suspensia punctelor noastre in doi,
noi doi :
mai intai tu si
si mult mai apoi eu.

intre noi ? un ocean !
si o ecuatie rebela,
cu necunoscute prea multe
pentru amandoi.

epilog :

nu mi-au iesit calculele,
nu am gasit solutia,
simplific, amplific,
si mai scad si mai cresc,
dar nu te gasesc,
dragul meu...
nu te mai gasesc.

ploaia

a plouat cu dragoste, iubitule, aseara...
si-am iesit si eu in strada sa privesc...
era lume multa
si-oboseala....
si-am crezut ca la un moment dat
o-sa-ametesc.

te-asteptam, iubitule, pe tine
sa ma-mbratisezi ca-n prima zi
si sa-mi spui...
ce se mai poate spune ?
despre viata ?
despre bucurii...

tine-mi trupul langa trupul tau
si inspira-mi-l cu-o sarutare
nu-mi uita nicicand dragostea mare
ce ti-o port
iubitul meu...
iubitul meu...

...de lucian avramescu

Femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...
femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei
fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii
o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux
femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti
femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

...de emilian valeriu pal

don't die before i do
.......................................................................
so sad to be alone
îţi cîntam după micile noastre certuri
după micile noastre momente cînd făceam dragoste şi nu ne mai deosebeam unul de altul te muşcam de umăr ca să te recunosc
mi-era frică să nu pleci ca janis
nu-ţi fie frică mi-e bine noaptea
cînd trupul coboară sub pragul îngheţului
urmele trecerii noastre prin lume vor fi
mai vizibile.

Luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporeşte.

Precum în ştiintă legea lui Ohm, să ne imaginăm şi o lege a lui Om, une Loi de l’Homme: om e acela care lasă în urma lui un gol mai mare decît a fost plinul care l-a reprezentat cît a fost prezent. Absenţa e un junghi prelungit - o dată pe zi, o dată pe săptămînă, de mai multe ori… Iar inima e tot mai bătrînă - şi nici un om nu poate răbda mai mult decît poate răbda un om. Cu cîtă stîngăcie am ştiut să fim prieteni! Dac-am putea lua totul de la început… Acum stăm la fereastră ca nişte copii şi le facem semne prietenoase celor de peste drum. Dar în mijlocul străzii e Oceanul.