sâmbătă, 28 februarie 2009
vineri, 20 februarie 2009
cititoare de priviri
mi-am facut de curand un test de empatie/capacitate de empatizare...mi-a revelat ceea ce stiam de mult si anume incapacitatea mea de a nu empatiza; testul era ca orice test : cu intrebari, dar si cu imagini; acestea au fost segmentul meu de performanta : siruri de perechi de ochi a caror stare trebuia ghicita; aici am scos cel mai mult, foarte mult; si cum as fi putut sa nu scot ? cand, de cand sunt constienta de mine fiecare privire a celorlalti, fiecare stare, fiecare emotie cu care am dat nas in nas, mi s-a impregnat in suflet, mi l-a brazdat, ca zgarieturile pe un disc de vinil...nici nu se mai vad canturile de altadata; muzica abia mai scartaie, intre doua cicatrici...
cititoare de priviri ? o, da...si ce mai lectura obositoare, ce mai lectura ucigatoare; ma dor ochii nefericiti, ma dor privirile tacut graitoare despre disperarea din spatele lor, despre suferinta, despre dezamagire; le citesc mereu ca un scanner performant si imi sunt mijloc de intelegere, dar mai ales blestem; din nefericire - din nou - pentru mine, scannerul imi este setat numai pe anumite "citiri"; vede cel mai bine suferinta, bucuria, iubirea; in rest...e complet imun; demagnetizat !
mi-a trecut chiar prin cap ca aceasta gaselnita s-ar putea traduce stiintific foarte usor, azi, la mijloacele pe care le avem; ar fi chiar fezabil un scanner de stari si simplu de facut, ca orice computer; ai inregistra intai toate starile si privirile posibile si apoi el le-ar recunoaste din baza de date; intrebarile controversate care s-ar naste insa... ar fi multiple; si imi dau seama chiar in timp ce scriu ca ideea asta de dezumanizare-pana la urma, mi-a venit tocmai mie, blestematei cititoare de priviri...
cititoare de priviri ? o, da...si ce mai lectura obositoare, ce mai lectura ucigatoare; ma dor ochii nefericiti, ma dor privirile tacut graitoare despre disperarea din spatele lor, despre suferinta, despre dezamagire; le citesc mereu ca un scanner performant si imi sunt mijloc de intelegere, dar mai ales blestem; din nefericire - din nou - pentru mine, scannerul imi este setat numai pe anumite "citiri"; vede cel mai bine suferinta, bucuria, iubirea; in rest...e complet imun; demagnetizat !
mi-a trecut chiar prin cap ca aceasta gaselnita s-ar putea traduce stiintific foarte usor, azi, la mijloacele pe care le avem; ar fi chiar fezabil un scanner de stari si simplu de facut, ca orice computer; ai inregistra intai toate starile si privirile posibile si apoi el le-ar recunoaste din baza de date; intrebarile controversate care s-ar naste insa... ar fi multiple; si imi dau seama chiar in timp ce scriu ca ideea asta de dezumanizare-pana la urma, mi-a venit tocmai mie, blestematei cititoare de priviri...