cautam toata viata sa fie tandru(-a), intelegator (-oare), iubitor (-oare) etc, ...etc,... etc, ...
un card de fete morgana schimonosindu-se in fata noastra, scotand limba la noi...iluzii !
cuvantul asta nici nu ar trebui sa existe in dictionar : ideal sau cum auzi cateodata "cat mai aproape de ideal..."
nimeni nu poate fi ideal, nici daca vrea, nici daca se obliga pe sine...pentru simplul fapt ca e om;
asa ca sa alergam dupa fustele morganelor inseamna sa ne condamnam la frustrare si nefericire pe viata; cautam infrigurati macar dara de miros a himerelor...stim in sinea noastra ca e departe, ca nici macar nu exista, dar vrem, vrem, vrem...macar copia, macar scan-ul cu tot cu erata...
dar probabil ca noi oamenii suntem o rasa careia ii place sa se autoflageleze...:)
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
luni, 26 ianuarie 2009
falling in love
"to fall in love" sau "tomber amoureux/-euse" sunt impreunari de cuvinte mustoase de sens; daca iei primul cuvant "a cadea"...iti vine sa strangi mai tare centura de siguranta, parca si simti golul de sub tine si parca intelegi prea clar ca nu te tine nimic in picajul asta; dar mergi mai departe cu privirea si iti dai seama ca de fapt "cazi" in...dragoste; si dintr-o data simti cum se aprinde deasupra ta parasuta care te smuceste prima data in sus si-apoi te poarta ametit de adrenalina prin.... aer.
cum ar putea sa-ti fie vreodata teama sa cazi in dragoste ori pur si simplu sa cazi indragostit ?
cum ar putea sa-ti fie vreodata teama sa cazi in dragoste ori pur si simplu sa cazi indragostit ?
duminică, 25 ianuarie 2009
calai si victime
visez la puscarii pentru tortionarii si ucigasii de suflet ! pentru toti aceia care il omoara fara mila ("fara suflet"?) , dar mai ales pentru aceia care il schingiuiesc si il lasa mutilat pentru tot restul vietii lui prezente si - Doamne !- poate si al vietilor viitoare (daca o fi adevarata teoria aia a reincarnarii)...
sa fie judecati -as vrea- in tribunale supreme, iar sufletul supravietuitor schilod sa vina sa depuna marturie...sa se tarasca pe picioarele lui oloage cu tot dosarul de amintiri in maini, iar tortionarul sa fie obligat sa-l priveasca numai in ochii opaci... sa fie obligat sa-i asculte suferintele si sa-i vada chipul desfigurat;
dar pentru sufletele moarte deja, cine sa mai vina ? pe ele cine sa le reprezinte? poate doar trupul gol sa mai vina...o tinichea umblatoare care sa-si zdrangane pasii in urechile ucigasului;
Pentru aceste doua infractiuni visez la o singura pedeapsa : detentia pe viata intr-o lume fara iubire.
sa fie judecati -as vrea- in tribunale supreme, iar sufletul supravietuitor schilod sa vina sa depuna marturie...sa se tarasca pe picioarele lui oloage cu tot dosarul de amintiri in maini, iar tortionarul sa fie obligat sa-l priveasca numai in ochii opaci... sa fie obligat sa-i asculte suferintele si sa-i vada chipul desfigurat;
dar pentru sufletele moarte deja, cine sa mai vina ? pe ele cine sa le reprezinte? poate doar trupul gol sa mai vina...o tinichea umblatoare care sa-si zdrangane pasii in urechile ucigasului;
Pentru aceste doua infractiuni visez la o singura pedeapsa : detentia pe viata intr-o lume fara iubire.
miercuri, 21 ianuarie 2009
SM
ma tot intreb ce gena masochista ne face sa apreciem, respectam, iubim (chiar) leprele ?
ce mecanism ne face sa cascam gura cu admiratie la nemernici ? de ce "daca esti bun, esti prost" ???
ce poseda nemernicii asa incat sa fie mai interesanti ?
fac ei viata mai palpitanta ? sunt diabolico-imprevizibili ?
de ce castiga ei si pierd adevaratele suflete ?
de ce abia dupa ce pierdem ceva ni-l dorim mai cu ardoare ?
ce simt sucit al proprietatii ne face sa ignoram comoara de langa noi si sa alergam dupa cioara de pe gard, doar pentru ca gardul e intangibil sau foarte departe ?
n-am sa inteleg niciodata mecanismele astea incrucisate....
ce mecanism ne face sa cascam gura cu admiratie la nemernici ? de ce "daca esti bun, esti prost" ???
ce poseda nemernicii asa incat sa fie mai interesanti ?
fac ei viata mai palpitanta ? sunt diabolico-imprevizibili ?
de ce castiga ei si pierd adevaratele suflete ?
de ce abia dupa ce pierdem ceva ni-l dorim mai cu ardoare ?
ce simt sucit al proprietatii ne face sa ignoram comoara de langa noi si sa alergam dupa cioara de pe gard, doar pentru ca gardul e intangibil sau foarte departe ?
n-am sa inteleg niciodata mecanismele astea incrucisate....
foarte mic tratat de ofologie
astazi in metrou un grup de tiganci, aproape un colectiv :) ;
au ocupat aproape doua randuri cu copiii lor, cu plasele lor, cu fustele lor, cu dintii lor lipsa, cu basmalele lor, cu ridurile lor, cu palmele lor, cu vietile lor...si vorbeau mult si-n tiganeste; pentru ca au fost nomazi -probabil- limba lor nu era perfect "a lor" asa ca era presarata si de cuvinte in romana; ma uitam la ele curioasa sa detectez ceva "influente"...unele numerale erau perfect romanesti, cuvintele pentru boala erau tot de la noi, in rest, de-ale lor...ma pierdusem iar in ganduri pe fondul lingvistic tiganesc, cand m-a trezit la un moment dat un "offfff" dureros slobozit de tiganca din fata; n-am mai avut nevoie de nici o traducere; nu trebuia sa mai detectez nici o influenta; oful e universal...
au ocupat aproape doua randuri cu copiii lor, cu plasele lor, cu fustele lor, cu dintii lor lipsa, cu basmalele lor, cu ridurile lor, cu palmele lor, cu vietile lor...si vorbeau mult si-n tiganeste; pentru ca au fost nomazi -probabil- limba lor nu era perfect "a lor" asa ca era presarata si de cuvinte in romana; ma uitam la ele curioasa sa detectez ceva "influente"...unele numerale erau perfect romanesti, cuvintele pentru boala erau tot de la noi, in rest, de-ale lor...ma pierdusem iar in ganduri pe fondul lingvistic tiganesc, cand m-a trezit la un moment dat un "offfff" dureros slobozit de tiganca din fata; n-am mai avut nevoie de nici o traducere; nu trebuia sa mai detectez nici o influenta; oful e universal...
marți, 20 ianuarie 2009
hopeless
....mi-am dat seama ca tot ce am invatat pana acum despre oameni si de la oameni e ...(de) rau...mi-am stors mintea sa gasesc totusi, ceva bun invatat de la ei, dar n-am gasit nimic; a, de fapt imi dau seama ca m-au invatat totusi, ceva : sa nu ma astept la nimic bun :)
oamenii, cei pe care ii iubeam candva, cei in care credeam candva, cei care mi se pareau - culmea, mi se mai par inca - fiinte miraculoase, oamenii sunt dezamagitori si subtiri ca o pojghita.
ce-am invatat despre ei... de la ei ? ca mint, tradeaza, uita, parasesc, lovesc, ucid...indur zi de zi lectiile lor, ca in filmul acela american "ziua cartitei"; acolo personajul se trezea in "fiecare dimineata a aceleiasi zile"; cumva viata lui nu inainta deloc; pur si simplu viata lui se oprise la o zi care se repeta la nesfarsit cu mici variatii pe aceeasi tema; iar zilnic, era de fapt...aceeasi zi ! la fel si lectiile despre oameni : aceleasi, in mod mizerabil ...zilnic...aceleasi ! la fel ca in film, m-am resemnat si nu mai cred in "a doua zi", nu cred ca ma voi trezi si voi spune "ieri cineva a spus/facut ceva atat de frumos, incat mi-a ridicat din minte tot molozul acesta gri despre oameni"; e dureros sa nu mai crezi in oameni, e ca si cum ai astepta pentru totdeauna a doua zi care nu mai vine...
ps
lectii... si totusi, sa fi nimerit eu intr-o clasa de corigenti ?
oamenii, cei pe care ii iubeam candva, cei in care credeam candva, cei care mi se pareau - culmea, mi se mai par inca - fiinte miraculoase, oamenii sunt dezamagitori si subtiri ca o pojghita.
ce-am invatat despre ei... de la ei ? ca mint, tradeaza, uita, parasesc, lovesc, ucid...indur zi de zi lectiile lor, ca in filmul acela american "ziua cartitei"; acolo personajul se trezea in "fiecare dimineata a aceleiasi zile"; cumva viata lui nu inainta deloc; pur si simplu viata lui se oprise la o zi care se repeta la nesfarsit cu mici variatii pe aceeasi tema; iar zilnic, era de fapt...aceeasi zi ! la fel si lectiile despre oameni : aceleasi, in mod mizerabil ...zilnic...aceleasi ! la fel ca in film, m-am resemnat si nu mai cred in "a doua zi", nu cred ca ma voi trezi si voi spune "ieri cineva a spus/facut ceva atat de frumos, incat mi-a ridicat din minte tot molozul acesta gri despre oameni"; e dureros sa nu mai crezi in oameni, e ca si cum ai astepta pentru totdeauna a doua zi care nu mai vine...
ps
lectii... si totusi, sa fi nimerit eu intr-o clasa de corigenti ?
luni, 19 ianuarie 2009
copyright pentru doi
iti dai seama ca s-a dus pentru totdeauna vara aceea ? ca e irepetabila ca un sunet care ti-a iesit perfect, doar o singura data ? iti dai seama ca doua creiere ca ale noastre sunt sortite sa aiba - a jamais - o banda lata cat o respiratie la unison pe care se-nsira amintirile noastre comune ? ca si cum acelasi film ar rula in doua sali diferite de cinema ... acelasi film : la secunda, la secunda...cu acelasi inceput, cu acelasi sfarsit...filmul nostru facut impreuna...pelicula aceea muta de atata iubire...acelasi film : identic si in oglinda;
ne plimbam pe alee umar langa umar : gest egal;
ne-am asezat pe banca, umar langa umar: gest complice;
ti-ai lipit tampla de tampla mea : gest pereche;
ai tacut privind iarba impreuna cu mine : gest identic;
m-ai sarutat, m-am lasat sarutata : gest in oglinda...
ne plimbam pe alee umar langa umar : gest egal;
ne-am asezat pe banca, umar langa umar: gest complice;
ti-ai lipit tampla de tampla mea : gest pereche;
ai tacut privind iarba impreuna cu mine : gest identic;
m-ai sarutat, m-am lasat sarutata : gest in oglinda...
vineri, 16 ianuarie 2009
resurectie
m-am eliberat de tine; te-am dat afara; m-ai locuit prea multa vreme; imi erai pat, imi erai masa, imi erai nesomn; dar ma mobilai absent de prea multa vreme; incepusera sa te manance moliile nepasarii tale; asa ca te-am scos in strada; prea multa dependenta de un cadavru; fie el si de lemn; a venit repede si masina pe care am chemat-o si te-a ridicat; dus ai fost ! am deschis ferestrele larg dupa tine, am respirat in sfarsit aer care nu mirosea a tine; e camera goala, peretii sunt nuzi; imi aud ecoul cand strig de bucurie ca nu mai esti; nu mai esti si ce bine ca nu mai esti;
m-am eliberat de tine; rataceam prin paduri fara liziere, leoaica turbata de puii ucisi de tine ca sa intru in rut;
leoaica ranita cu falcile rosii, cu privirea nebuna;
nu mai vedeam pe unde calc; stau singura sub copacul "nostru"; se intinde necuprinsa campia galbena si calda in fata mea si nu-ti mai aud labele pasind in preajma; sunt din nou stapana mea absoluta si respir cu putere deplina aerul cald si ondulat ;
m-am eliberat de tine, legiune tirana care m-ai ocupat pana in cele mai pricajite colibe; care ai daramat ziduri si porti, ai rupt zabrele, te-ai instalat ranjind frumos si ai ars si ai lovit si ai calcat in picioare; te-am scos violent dincolo de granite; esti departe de mine, nu te mai vad si mi-e bine;
m-am eliberat de tine, virus intrat insipid si dulceag in mine; te-am hranit cu buzele mele, cu gura mea, cu saliva mea; te-am lasat sa cresti si sa-ti infingi coltii in mine; sa ma imbolnavesti, sa ma invadezi, sa ma dobori; dar am inghitit pe nerasuflate leacul si te-am starpit; ai murit, nu mai existi, nici amintire nu vei mai fi; imi revine sangele in buzele invinetite si mi se lumineaza ochii stinsi de tine; calc puternic si apasat si nu ma mai uit in urma; privesc inainte.
m-am eliberat de tine; rataceam prin paduri fara liziere, leoaica turbata de puii ucisi de tine ca sa intru in rut;
leoaica ranita cu falcile rosii, cu privirea nebuna;
nu mai vedeam pe unde calc; stau singura sub copacul "nostru"; se intinde necuprinsa campia galbena si calda in fata mea si nu-ti mai aud labele pasind in preajma; sunt din nou stapana mea absoluta si respir cu putere deplina aerul cald si ondulat ;
m-am eliberat de tine, legiune tirana care m-ai ocupat pana in cele mai pricajite colibe; care ai daramat ziduri si porti, ai rupt zabrele, te-ai instalat ranjind frumos si ai ars si ai lovit si ai calcat in picioare; te-am scos violent dincolo de granite; esti departe de mine, nu te mai vad si mi-e bine;
m-am eliberat de tine, virus intrat insipid si dulceag in mine; te-am hranit cu buzele mele, cu gura mea, cu saliva mea; te-am lasat sa cresti si sa-ti infingi coltii in mine; sa ma imbolnavesti, sa ma invadezi, sa ma dobori; dar am inghitit pe nerasuflate leacul si te-am starpit; ai murit, nu mai existi, nici amintire nu vei mai fi; imi revine sangele in buzele invinetite si mi se lumineaza ochii stinsi de tine; calc puternic si apasat si nu ma mai uit in urma; privesc inainte.
sâmbătă, 3 ianuarie 2009
te-am vrut
Te-am vrut
pana-n momentul in care-ai inchis
usa-ntre noi.
Ba nu !
pana-n momentul in care
ti-am auzit pasii goi.
Ba nu !
pana cand ti-am vazut umbra pe strada,
punct negru desenat intr-un ocean de zapada.
Te-am vrut
pana nu te-am mai vazut.
Chiar si atunci cand ai disparut
te-am vrut.
Chiar si atunci cand nu mai speram.
Chiar si atunci cand de tot m-ai ucis !
Atunci cand
cu dorinta de hoit
inca
te mai doream.
Dar n-ai mai venit...
Punct negru pe strada aceea n-ai revenit,
Nici pasii-n revers
n-am auzit.
Iar usa...
usa din lemnul proscris...
Nu s-a mai deschis.
pana-n momentul in care-ai inchis
usa-ntre noi.
Ba nu !
pana-n momentul in care
ti-am auzit pasii goi.
Ba nu !
pana cand ti-am vazut umbra pe strada,
punct negru desenat intr-un ocean de zapada.
Te-am vrut
pana nu te-am mai vazut.
Chiar si atunci cand ai disparut
te-am vrut.
Chiar si atunci cand nu mai speram.
Chiar si atunci cand de tot m-ai ucis !
Atunci cand
cu dorinta de hoit
inca
te mai doream.
Dar n-ai mai venit...
Punct negru pe strada aceea n-ai revenit,
Nici pasii-n revers
n-am auzit.
Iar usa...
usa din lemnul proscris...
Nu s-a mai deschis.
Ai plecat...
Ai plecat...
si doua lucruri la singular mi-ai lasat :
un gol si o rana adanca -
o plaga taiata
fluid sangeranda.
O vad si o simt cum ma doare;
ma arde
ca o raza ascutita de soare.
As vrea s-o-nvelesc intr-o frunza
ca in copilarie genunchii zdreliti;
din uitare sa tes ca Penelopa o panza
sa ma vindec de tine
si anesteziat sa uit
cat de mult te-am iubit.
Dar de sub degete frunza insipid imi aluneca
si rana de tine nemilos imi descopera,
cu fiecare gand la tine
durerea ma secera
si sangele curge si ma inunda.
Ma dori...
si imi circuli prin vine
otrava iubita,
otrava pierduta.
Ma dor ochii de a nu te vedea
ma doare fruntea de nemaisarutul tau
ma dor narile de nemirosul tau.
si buzele -
ele
cel mai tare ma dor
ca nu te mai gusta,
desi te mai vor.
si doua lucruri la singular mi-ai lasat :
un gol si o rana adanca -
o plaga taiata
fluid sangeranda.
O vad si o simt cum ma doare;
ma arde
ca o raza ascutita de soare.
As vrea s-o-nvelesc intr-o frunza
ca in copilarie genunchii zdreliti;
din uitare sa tes ca Penelopa o panza
sa ma vindec de tine
si anesteziat sa uit
cat de mult te-am iubit.
Dar de sub degete frunza insipid imi aluneca
si rana de tine nemilos imi descopera,
cu fiecare gand la tine
durerea ma secera
si sangele curge si ma inunda.
Ma dori...
si imi circuli prin vine
otrava iubita,
otrava pierduta.
Ma dor ochii de a nu te vedea
ma doare fruntea de nemaisarutul tau
ma dor narile de nemirosul tau.
si buzele -
ele
cel mai tare ma dor
ca nu te mai gusta,
desi te mai vor.