sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Resemnarea

Cred despre mine că sunt o luptătoare, atunci când cred în ceva. Nu m-aș încadra la "ambițioase", nici în șablonul "femei puternice", nici în oastea "realizatelor". Dar cred, sau mai bine zis, știu, că atunci când cred cu adevărat în ceva (deși nu ajung des la performanța asta), atunci când îmi doresc cu adevărat ceva, atunci când iubesc cu adevărat ceva, lupt cu tot ce am la îndemână, nu obosesc și nu renunț. Știu ce am de făcut și fac.
Sunt însă lupte care nu depind de mine, numai de mine. Sunt lupte pentru a căror soartă nu sunt singura ursitoare. Sunt lupte pe care le pierd.
........
Resemnarea vine întotdeauna după zbucium. Întrebări fără răspunsuri sau cu răspunsuri întortocheate ce bombardează creierul, gură uscată, tălpi goale simțind pietrișul alunecos de pe marginea hăului, zbucium, căutare, bâjbâit, controverse, neliniști sau pur si simplu luptă acerbă, luptă umăr la umăr, grea, istovitoare, după care liniște, pur și simplu liniște. Resemnare. Resemnarea născută din oboseală. Deci, mai întâi e oboseala. Da, oboseala. Ești obosit să te întrebi și să nu știi ce să-ți răspunzi, ești obosit să lupți și să-ți fie frânte mâinile în luptă precum vreascurile, ești doar foarte obosit, definitiv obosit. Așa că te resemnezi. La început, te resemnezi cu obidă, cu neliniștea, încă, a acelui "și dacă?..". În tine mai pâlpâie un pic speranța, aceea care, de altfel, te-a ținut până nu mai demult în luptă. Dar asta este numai la început, atunci când resemnarea debutează, când tu "începi să te resemnezi". După aceea însă, vine adevărata sucombare, adevărata paralizie, hibernare, nelucrare, nemișcare, dar mai ales, după aceea, vine adevărata liniște. Liniștea resemnării. Dincolo de regretul nereușitei și dincolo de tristețea învingerii în cauze mai presus de tine e această minunată și binecuvântată liniște a resemnării. Te împaci cu tine, cu călăul tău sau pur și simplu te lași doborât, învins, te ghemuiești în poziție fetală sau îți expui pieptul fără nicio teamă, pentru că toate coordonatele s-au schimbat și toată miza de dinainte care-a ținut lupta sus, s-a diluat, nu mai există.
Râmai doar tu, în sfârșit odihnit, resemnat, adunând forță pentru următorul zbucium.


Niciun comentariu: