astazi am calcat intamplator pe un ziar si la fel de intamplator si in mare viteza am citit titlul articolului pe care imi pusesem talpa: "barbatii vor putea deveni in viitor niste simple accesorii"...recunosc ca am ras satisfacut in sinea mea, zgandarita instant de instinctul "androfob" pe care il avem in doze mai mici sau mai mari, noi, femeile...sa nu se planga nici un XY de asta! dintr-un spirit de fair-play -poate-raspundem si noi corelativ la prea familiarul misoginism;
imi amintesc chiar cum am ras mereu si pe seama acestei simple simbolistici cromozomiale spunand ca si aici lor le lipseste un bat la Y-ul din coada fata de completul si dublul nostru XX; dar sa revin; cum spuneam, am zambit amuzata regretand chiar ca nu am apucat sa diger articolasul si sa aflu secretul acestei grozavii; din cauza asta am incercat sa imi completez singura povestea, ba chiar sa incerc sa mi-o explic stiintific; banuiesc ca ei pot deveni dispensabili la un moment dat in anumite privinte, ba chiar in mai multe privinte...si numai la gandul acestei banuieli am simtit inca o data satisfactia imberba a unei independente pe care numai noi femeile am putea s-o avem; insa tot din dorinta de a fi corecta trebuie sa recunosc ca multe din meritele acestei independente nu ni se datoreaza in mod instrinsec; ne-am nascut cu niste calitati, nu ni le-am dobandit...toate bune si frumoase; da! incepem sa ne descurcam fara ei, ziarele ne anunta ca ar putea chiar sa (ne) devina niste simple accesorii la un moment dat...dar stau si ma intreb: chiar ne dorim asta ? chiar am fi fericite? evident ca nu; ca orice situatie neechilibrata, nici asta nu ar fi de dorit; sa ne imaginam numai cum ar fi lumea fara gandirea lor simpla si clara, fara schitele lor limpezi ? cum ar fi cuvintele golite de sensul lor cu adevarat propriu intr-o lume de femei care spun "nu" dar de fapt se gandesc la "da" si invers ? cum ar fi lumea fara determinarea masculina sau fara siguranta fericita pe care numai niste brate paroase ti-o pot oferi ? evident, asa ne-a facut Dumnezeu: incompleti si pe noi si pe ei (se pare ca noi am fi "mai complete", totusi... :)) ); nu mai spun nici o noutate...este clar ca toata viata ne cautam completarile in cealalta tabara (ma rog, unii se rezuma la propria tabara :))) )...asa ca...misogini sau androfobe hai sa nu ne dorim sa devenim accesorii unii pentru altii, oricat de amuzant sau interesant ar putea sa para...sa pastram totusi traditia acestui parteneriat niciodata plictisitor; (ne) e mai bine asa;
oricum, unii fara altii nu putem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu