Adevarata măsură a unei iubiri nu se dă nici atunci când iubirea se înalță fulgerător si nici atunci cand, dimpotrivă, se naște dospit, etapizat, chinuit...adevarata măsură a iubirii nu se arata nici măcar atunci când iubirea e ajunsă la zenit, un zenit inaltat atât de sus si atat de inundat in lumină, incat intunericul ti se pare undeva departe, departe...
Adevarata masura a unei iubiri se da... dupa. Da, adevarata masura a iubirii isi bate ritmul abia atunci cand nu mai este, abia atunci cand se incheie, cand isi aduna catrafusele, cand drumul comun sa bifurca, se alege, se imparte. Abia atunci se vede masura unei iubiri. Cand oricat te-ar durea carnea si oricat de golit te-ai simti, atat de golit, incat daca te-ai mai striga, ti-ai da seama ca esti gol si de ecou, atunci cand, cu toate acestea, ai sti si te-ar tine baierele sufletului sa nu urasti, sa nu regreti, sa nu strici si sa nu intinezi ce-a fost. Adevarata masura a unei iubiri, a unei foste iubiri, este sa mai poti iubi pe "a iubi" la trecut, atat de frumos si-atat de uman, incat sa-ti lasi in pace prezentul. Frumoasa masura a unei iubiri este sa poti altfel iubi, sa ai forta si omenia sa te ridici peste orice ispita de a macula ori de a tavali, ce-a fost, pe cel care-a fost, si mai ales, pe cel care-ai fost.
Nu dati cu pietre in iubiri cazute. Pe cine mai ajuta? Nu ajuta, nici nu sterge, doar coboara.
Adevarata masura a unei iubiri se da... dupa. Da, adevarata masura a iubirii isi bate ritmul abia atunci cand nu mai este, abia atunci cand se incheie, cand isi aduna catrafusele, cand drumul comun sa bifurca, se alege, se imparte. Abia atunci se vede masura unei iubiri. Cand oricat te-ar durea carnea si oricat de golit te-ai simti, atat de golit, incat daca te-ai mai striga, ti-ai da seama ca esti gol si de ecou, atunci cand, cu toate acestea, ai sti si te-ar tine baierele sufletului sa nu urasti, sa nu regreti, sa nu strici si sa nu intinezi ce-a fost. Adevarata masura a unei iubiri, a unei foste iubiri, este sa mai poti iubi pe "a iubi" la trecut, atat de frumos si-atat de uman, incat sa-ti lasi in pace prezentul. Frumoasa masura a unei iubiri este sa poti altfel iubi, sa ai forta si omenia sa te ridici peste orice ispita de a macula ori de a tavali, ce-a fost, pe cel care-a fost, si mai ales, pe cel care-ai fost.
Nu dati cu pietre in iubiri cazute. Pe cine mai ajuta? Nu ajuta, nici nu sterge, doar coboara.
Sa ne iubim iubirile, asa cum au fost: grele, luminoase, cu speranta, lungi, asfixiante, incredibile, ciudate, ascunse, strigate, hulite, intelese, neintelese...Sa nu le negam, sa nu le stergem, sa nu le murdarim. Sunt si ele, acolo, undeva...Sa le lasam sa moara frumos, in tihna.Si sa ne ridicam deasupra oricarei tentatii de a le ingropa in macule sau in memorie.
Un comentariu:
Uchi, sau cum te cheamă, suferinţa este cea care-ţi dă dimensiunea unei iubiri. Dacă n-ai plâns cât să schimbi cearşaful, cât să trăieşti numai cu apă şi "nu vreau mamă niciun sandviş", cât să ţi să pară că "plouă,plouă" când soarele mângâie tecoma, atunci, aia nu-i iubire. Este doar tronsonul doi al căsniciei care curge şi adună banalităţi precum pet-urile azvârlite de pescari, lăsând totodată în urmă aluviunile regretatelor iubiri.
Numai actuala are însemnătate, cele trecute se adună într-un căuş în partea stângă, se constituie într-o experienţă fără seamăn, dar întotdeauna m-am înfiorat la gândul celei viitoare, devastatoare, cea care îţi poate schimba polii magnetici. Şi totuşi, cât de sublim este să ai o auroră boreală la Ecuator!
Trimiteți un comentariu