joi, 16 septembrie 2010

ce nu ti se spune

ti se spune mereu cand esti mic sa inveti, sa citesti, sa asculti, sa fii cuminte, sa nu faci prostii; ti se spune ce sa mananci si ce nu, la ce scoala ar fi bine sa mergi, ce meserie ti-ar aduce bani si lipsa de griji, ce consort ti se potriveste; ti se spune - in cazurile fericite - ca vei regreta timpul pierdut la fotbal sau in fata blocului, timp in care "n-ai pus mana pe o carte", ti se spune ca "o sa vezi tu mai tarziu", ca foarte bine ca nu iti place mancarea de acum, ca o sa vezi tu in armata daca mai faci nazuri...ti se spune sa ai grija cu cine "te inhaitezi" sau "sa dea dracu sa vii cu burta la gura acasa"; ti se spune sa casti bine ochii la cum se face o mancare ca sa nu-ti strige barbac'tu de te-o lua "ce te-a invatat, mai (ca sa nu folosesc alt apelativ :))), femeie, ma-ta acasa?"; ti se spune "sa lasi televizorul" sau cluburile daca vrei sa iei bac'ul;
dar nu ti se spune ca tot ce faci acum, bun sau rau, te construieste pe tine, iti daruieste amintirile dulci din care te vei hrani mai tarziu, pana la capat... nu ti se spune "greseste, ca sa-nveti din asta!", nu ti se spune traieste-ti acum copilaria ca uite-o cat e de scurta, ca acum nu ai nicio grija, ca acum nu trebuie sa stii de nicio grija, ca o sa ai timp destul sa fii responsabil si impovarat; nu ti se spune ca dupa ce iti iei bac'ul ai la dispozitie numai zece ani de pura tinerete si ca dupa aia devii rapid un adult tanar, din ce in ce mai putin tanar...nu-ti spune nimeni sa o dai mai a cote, sa mai comiti si cate-o nebunie, ca n-o sa mai ai timp intre job si scuturat carutul copilului si ca oricum, nebuniile varstelor nu se pot compara; nu-ti spune nimeni cat de rapid se duce totul, cat de putin timp ai la dispozitie; ce ma doare si ce ma revolta insa cel mai mult, e ca nimeni nu-ti spune cat de putin dureaza adevarata tinerete, aceea reala, cu carnea tare, cu ochii lumina, cu mintea frageda, cu memorie fantastica, cu nepasare, cu inconstienta, cu o incredere in tine care frizeaza obraznicia, cu convingerea ca ai un secol in fata ta care numai pe tine te-asteapta; nu-ti spune nimeni ca ai de fapt doua decade si ca-n prima jumatate a acestui interval urci, iar in cea de-a doua incepi sa cobori; fireste, la patruzeci de ani si nici la cincizeci, nu te poti considera batran si oricum cred ca reperele ti se schimba cu fiecare an inghitit, dar tineretea pura, veritabila, genuine youth isi intinde aripile numai peste vreo zece ani...ei bine, mie nu mi-a spus nimeni asta; am crezut ca o naiva ca voi fi muuult timp tanara, nici nu mi-am pus problema intervalelor de vreme; cred ca eternul meu cosmar, matematica, m-a batut si de data asta...
:)
:(

Niciun comentariu: