Daca nu ai cont pe Facebook, nu existi. Pana de curand, nu am existat. Asistam la avalansa fenomenului si ma incapatanam sa fiu mai cu mot si "sa nu exist" acolo, in comunitatea aceea. Am mai spus-o: ma feresc de bisericute, fie ele si internationale, de comunitati, adica de secte in opinia mea, oricat de liberale ar fi. Sa aderi la un crez, doua, trei, nu cred ca e vreo problema, dar sa ramai cantonat acolo, sa te scalzi in ideile altora, sa imprumuti pareri, sa-ti imbuibi creierul de aceleasi linii, e periculos pentru dezvoltarea ta normala. Recunosc, recunosc, am spionat din umbra fenomenul. M-am folosit multa vreme de contul sotului. Ma refer acum numai la ala de Facebook, nu si la alte conturi.... Curiozitatea satisfacuta discret e delicioasa. Totusi, totusi, nu puteam sa abuzez la infinit de ospitalitatea sotului, de parola lui, de drepturile de administrator folosite fara scrupule...Trebuia sa-mi pun si eu mutra acolo, trebuia sa incep sa circul printre sectanti ca sa vad cum se vede din interior fara masca, fara mutra de imprumut. Asa ca mi-am tras repede straie de FB (asa il prescurteaza lumea, am vazut eu), mi-am primit cheita, cutiuta personala si toate drepturile care vin cu ea. Initial, am zis ca nu ma voi expune cu nimic. Nici macar cu o "preferinta" in muzica, literatura sau alte domenii in care fiecare om cica, trebuie sa puna un pic de pasiune. De poze cu mutra nici nu se punea problema. Ei bine, ca de atatea ori cand ma gandesc mult la ceva controversat, am facut exact invers decat am decis (este una din distractiile mele sa ma vad in dificultati autoimpuse): m-am expus "aproape din plin". Poze, preferinte, dialoguri care raman scrise "pe perete", "prietenii" cu diverse persoane...o vrie superficiala demna de lumea in care traim.
Nu ma simt castigata cu nimic, nici macar nu ma mai simt asa de curioasa ca atunci cand violam adresa sotului (cu voia lui, desigur)...E principiul ala universal cu proportionalitatea inversa dintre utilitate si frecventa/disponibilitate.
In primul rand, tabloul FB, asa cum este el acum, nu este foarte complex, nu ofera foarte multe. In afara de poze, dialoguri publice si cateva chestiute pe care si le trece fiecare despre sine - si alea pozitive, desigur - nu prea ai ce vedea. Zilnic ruleaza acelasi film. Atata diversitate, devine obisnuinta. Atata nestiut, devine prea stiut, chiar si imprevizibilul devine previzibil si prea vizibil. Nu-i poti nega insa Facebook-ului sau Cartii cu mutre - cum imi mai place sa-i zic - utilitatea. Si nici partea extraordinara. Pentru ca are o latura extraordinara prin aceea ca reface punti daramate de timp, prin aceea ca iti ofera spatiu pentru a te publica si mai ales a-ti face publicitate, prin simplul fapt ca e o imensa carte de telefoane si adrese, asezonata cu poze. E sursa de informatii pentru corporatistele care lucreaza in Resurse Umane si vor sa stie mai multe despre "subiect", pe langa ce-au stors din retelele consacrate de autoadvertising profesional, poate fi sursa de informatii pentru hoti, talhari sau mai stiu eu ce binevoitor, sursa de informatii pentru micutele barfe de birou si cate si mai cate...Sunt sigura ca daca iti pui imaginatia la bataie, ii mai gasesti multe alte utilitati. Una peste alta insa, e ceea ce am spus de la inceput ca e, inca de pe vremea cand refuzam cu obstinatie sa ma alatur sectei: este viata pusa in gard, de buna voie si nesilit de nimeni. Nu mai exista mister, nu mai exista "personal", intim, propriu. Chiar daca vii si spui "am pus numai informatii banale, ceea ce sunt eu cu adevarat sau in totalitate, nu se vede", tot ai pus ceva din viata ta. Unii aleg sa puna chiar totul: copii, parinti, frati, locuri de munca, date de nastere, casa cu bulendrele din ea, prieteni, calatorii, petreceri, colegi din primara si colegi de munca si cate si mai cate. Nici nu realizezi in cate poze poti fi pe FB fara sa ai nici cea mai mica idee despre asta. Si asta pentru ca te pun altii acolo. Si asta fara sa-ti ceara acordul sau macar sa te informeze. Deci oricum ar fi, daca ai sau nu cont in secta FB, existi un pic acolo, daca nu prin tine, sigur prin altii. A, si am uitat sa spun ca pierzi si ceva timp cu el, macar la inceput, daca nu mai mereu...Desigur, poti avea control pentru toate. De tine depinde. Tot de tine depinde si sa nu ajungi in secta.
Pana una alta, hai sa ne amestecam cu totii, sa facem o mare ciorba internationala, sa nu se mai distinga om cu tovaras, sa facem schimb de impresii, replici, retete, poze, prieteni, sa fim fiecare in acelasi timp insecta sub lupa, dar si cercetator si sa vedem unde vom ajunge. Sunt curioasa.
Nu ma simt castigata cu nimic, nici macar nu ma mai simt asa de curioasa ca atunci cand violam adresa sotului (cu voia lui, desigur)...E principiul ala universal cu proportionalitatea inversa dintre utilitate si frecventa/disponibilitate.
In primul rand, tabloul FB, asa cum este el acum, nu este foarte complex, nu ofera foarte multe. In afara de poze, dialoguri publice si cateva chestiute pe care si le trece fiecare despre sine - si alea pozitive, desigur - nu prea ai ce vedea. Zilnic ruleaza acelasi film. Atata diversitate, devine obisnuinta. Atata nestiut, devine prea stiut, chiar si imprevizibilul devine previzibil si prea vizibil. Nu-i poti nega insa Facebook-ului sau Cartii cu mutre - cum imi mai place sa-i zic - utilitatea. Si nici partea extraordinara. Pentru ca are o latura extraordinara prin aceea ca reface punti daramate de timp, prin aceea ca iti ofera spatiu pentru a te publica si mai ales a-ti face publicitate, prin simplul fapt ca e o imensa carte de telefoane si adrese, asezonata cu poze. E sursa de informatii pentru corporatistele care lucreaza in Resurse Umane si vor sa stie mai multe despre "subiect", pe langa ce-au stors din retelele consacrate de autoadvertising profesional, poate fi sursa de informatii pentru hoti, talhari sau mai stiu eu ce binevoitor, sursa de informatii pentru micutele barfe de birou si cate si mai cate...Sunt sigura ca daca iti pui imaginatia la bataie, ii mai gasesti multe alte utilitati. Una peste alta insa, e ceea ce am spus de la inceput ca e, inca de pe vremea cand refuzam cu obstinatie sa ma alatur sectei: este viata pusa in gard, de buna voie si nesilit de nimeni. Nu mai exista mister, nu mai exista "personal", intim, propriu. Chiar daca vii si spui "am pus numai informatii banale, ceea ce sunt eu cu adevarat sau in totalitate, nu se vede", tot ai pus ceva din viata ta. Unii aleg sa puna chiar totul: copii, parinti, frati, locuri de munca, date de nastere, casa cu bulendrele din ea, prieteni, calatorii, petreceri, colegi din primara si colegi de munca si cate si mai cate. Nici nu realizezi in cate poze poti fi pe FB fara sa ai nici cea mai mica idee despre asta. Si asta pentru ca te pun altii acolo. Si asta fara sa-ti ceara acordul sau macar sa te informeze. Deci oricum ar fi, daca ai sau nu cont in secta FB, existi un pic acolo, daca nu prin tine, sigur prin altii. A, si am uitat sa spun ca pierzi si ceva timp cu el, macar la inceput, daca nu mai mereu...Desigur, poti avea control pentru toate. De tine depinde. Tot de tine depinde si sa nu ajungi in secta.
Pana una alta, hai sa ne amestecam cu totii, sa facem o mare ciorba internationala, sa nu se mai distinga om cu tovaras, sa facem schimb de impresii, replici, retete, poze, prieteni, sa fim fiecare in acelasi timp insecta sub lupa, dar si cercetator si sa vedem unde vom ajunge. Sunt curioasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu