Neveste si femei

Nevestele si femeile sunt specii diferite. Nu, nu vorbesc de neveste si nemaritate, ci de neveste versus categoria din care se trag, aceea a femeilor.
Femeile care devin neveste sufera un fel de mutatie genetica. Se schimba ceva in codul lor, se muta ceva in mintea lor, se modifica ceva in structura lor...Nu stiu ce anume exact, dar stiu cu ce consecinte. Si mai stiu si etapizarea. La inceput se afla foarte aproape de granita pe care tocmai au trecut-o, asa incat, daca intorc privirea, se mai vad peste umar si pasesc inca in acelasi fel. Cu cat trece timpul, cu atat mai mult granita aceea ramane in urma, ca o linie din ce in ce mai subtire, apoi ca un punct, apoi ca nimic. Indepartandu-se, li se schimba si mersul parca, li se schimba privirea, li se schimba viziunea. Toate se indeparteaza de granita cu acelasi scop, exact ca o turma care migreaza dinspre un spatiu deschis, inspre un teritoriu oaza. Toate sunt stapanite de acelasi instinct, chiar daca numai unele o recunosc: sa-si construiasca un tarc, tarcul lor. Pentru ele, pentru ei, si eventual pentru progeniturile care vor urma. Incep sa construiasca tarcul cu o viteza proportionala cu asteptarea de dinainte de granita. Alea care au asteptat mai mult, se pun pe treaba repede repejor, gata sa-si ingradeasca oaza, ca nu care cumva sa atenteze vreo alta insetata la teritoriul lor mult dorit. Alea care au dat cu nasul de granita ratacind aiurea, vor mai rataci oleaca si dupa ce vor trece vama si se vor apuca de construit un picut mai incolo sau nu vor dainui nimic si se vor intoarce neconvinse sa amusineze aerul de dinainte.
Cele mai de studiat mi se par alea care apuca sa-si faca tarcul, sa ramana in el si sa si-l apere cu indarjire. La acestea, mutatia este ireversibila. Daca te apuci sa le faci tabloul ala cu "inainte" si "dupa", o sa vezi ca lucrurile s-au schimbat mult. Nevestele au devenit o specie noua, s-au dezvoltat din specia "femei", ca o noua clasa. Nu vreau sa spun ca ar fi o subspecie a acestora din urma, nici ca ar fi vreo clasa superioara, nici ca nu ar mai avea nicio legatura cu ea, ci pur si simplu ca sunt specii diferite. Nevestele nu mai saruta la fel ca pe vremea cand erau doar femei. Nu mai fac dragoste la fel, nu mai privesc la fel, nu mai vorbesc si nu mai gandesc la fel. Nu se mai vad la fel si nu-l mai vad pe el la fel si nu mai vad multe lucruri asa cum le vedeau inainte.
Multa vreme, ele nu-si dau seama de asta. Multe dintre ele sau cele mai multe, nu apuca sa-si dea seama niciodata ca au suferit o mutatie aproape genetica. Sunt atat de preocupate mai intai de construirea tarcului, apoi de intretinerea lui, incat nici nu mai realizeaza ca e o lume dincolo de uluci.
Se intampla insa uneori ca unele sa mai plece la plimbare in afara tarcului. Din cauze diverse, nu le dezbat aici. Si sa se intoarca. Pe unele calatoria sau doar scurta plimbare le face sa se schimbe definitiv. Iesind, incep sa se vada. Incep sa-si vada transformarea, mutatia. Realizeaza ce-au devenit. Cele mai multe incep sa inteleaga in sistemul metric distanta pe care au parcurs-o de la granita si pana la tarc si mai ales incep sa-si aduca aminte cam cum erau cand se aflau inainte de granita.
Cele care se intorc in tarc, vin cu aceste informatii noi despre ele insele si, fie se improspateaza pe sine si pe cale de consecinta atmosfera din tarc, fie se simt si se inteleg drept condamnate pentru totdeauna. Pentru acestea din urma punctul acela care se mai zarea candva, nu mai e nici amintire.
Cele care nu se mai intorc, ratacesc intre tarc si granita pe care nu o mai pot trece inapoi, pentru simplu fapt ca nu-si mai amintesc cum era inainte de granita, pentru ca au petrecut prea mult timp in tarc.
Oricum ar fi, nevestele sunt o alta specie...