Ati observat - imposibil sa nu - relatiile febra, relatiile tesute dintr-o dependenta maladiva, ciudata, nefireasca. Relatiile victima-opresor. El o jigneste, o face sa sufere, o obideste, in cazurile cam penale ii mai da si cate-o scatoalca, da' ea-l iubeste. Te uiti tamp si te intrebi inteligent de ce, cum? Te mai chinuiesti si cand o mai vezi frumoasa, fina, inteligenta stand langa broscoiul ei care nu se mai transforma neam in print. Nu stiu cum rezolva psihologii sau psihiatrii fenomenul asta, sigur au ei metodele lor, dar pana sa ajunga cazul pe canapeaua revelatoare, ramai tot cu intrebarea in cap. Unii reactioneaza cu compasiune, unii se simt chiar vinovati ca nu pot interveni, unii intorc capul discret, iar altii (multi) o afurisesc si ei pe victima, macar s-o ingroape de tot in prostia ei. Ca-n orice caz de abuz -psihologic, in primul rand- e greu sa ramai indiferent, sa nu te afecteze, sa nu te atinga macar printr-o intrebare in forul tau interior...Dependenta victimei fata de opresor este incredibil de puternica. Aveam candva niste vecini deasupra, un el si-o ea cu trei copii. Ea, frumoasa, desigur. El, broscoi cu patalama. Scandalurile erau dese. Intr-o seara, chiar cand se pregateau sa plece la o nunta, ca de obicei, scandal. Urlete, tipete, zdup, zbang. Eram convinsi, toti veciniiiiii de pe scaaaaraaaa, vorba cantecului, ca in sfarsit, nunta va fi anulata, doamna va lua o decizie si broscoiul va ramane singur. Spera si nu ti se va da! In doua ore au iesit impreuna bras dessus, bras dessous, fericiti si zambareti de parca se duceau la propria nunta. Frumoasa ne-a lasat din nou pe toti, cu gurile cascate. Sunt si-acum impreuna, copiii sunt mari, iar scandalurile mult mai rare. A imbatranit si broscoiul.
Ce te faci insa cu abuzurile subtile, perfide, cu marsaviile ticalosilor care sapa constant si sigur in increderea victimei, in respectul ei de sine, in valoarea proprie pe care si-o da si pe care si-o mai vede? Cand toate atacurile sunt sinuoase, insesizabile, precum niste punctii repetate cu venin, aplicate in mod discret, dar sigur? Pai ce sa te faci? Nu poti decat sa speri, ca si in cazul abuzurilor manifeste, ca victima se va trezi si va abandona mlastina in care se afla. Din pacate, nu ai cum sa le ajuti. Dependenta de ticalos este atata de mare, incat numai victima insasi trebuie sa se trezeasca si sa faca ceva. Tot cautand raspuns pentru aceasta legatura maladiva, m-a izbit: "relatia" asta dureaza pentru ca victima se raporteaza la ce e bun sau ce a fost bun in timpul petrecut cu opresorul. Pentru ca ii este imposibil sa-i vada acestuia pacatele, inaintea lucrurilor bune pe care acesta chiar le-a facut sau pe care victima si-a imaginat ca acesta le-a facut.
Si cum toate lucrurile pe lumea asta au un sfarsit, adesea si aceste episoade au un final, de multe ori nefericit. Sunt insa si cazuri care se termina cu "happy end". Ea, satula de ticalosiile lui, obosita pana la pierdere de sine, se scutura balaureste din cosmar, se trezeste si...indrazneste sa fie fericita. Indrazneste sa revina la viata, indrazneste sa-i arate lui ca n-a fost decat un episod nefericit care s-a terminat. Ce face el, cel care i-a tocat creierii si i-a mancat sufletul de viu?
O vrea inapoi, e nefericit de fericirea ei, se simte pierdut, se simte vulnerabil si... isi propune s-o recucereasca!
Ce te faci insa cu abuzurile subtile, perfide, cu marsaviile ticalosilor care sapa constant si sigur in increderea victimei, in respectul ei de sine, in valoarea proprie pe care si-o da si pe care si-o mai vede? Cand toate atacurile sunt sinuoase, insesizabile, precum niste punctii repetate cu venin, aplicate in mod discret, dar sigur? Pai ce sa te faci? Nu poti decat sa speri, ca si in cazul abuzurilor manifeste, ca victima se va trezi si va abandona mlastina in care se afla. Din pacate, nu ai cum sa le ajuti. Dependenta de ticalos este atata de mare, incat numai victima insasi trebuie sa se trezeasca si sa faca ceva. Tot cautand raspuns pentru aceasta legatura maladiva, m-a izbit: "relatia" asta dureaza pentru ca victima se raporteaza la ce e bun sau ce a fost bun in timpul petrecut cu opresorul. Pentru ca ii este imposibil sa-i vada acestuia pacatele, inaintea lucrurilor bune pe care acesta chiar le-a facut sau pe care victima si-a imaginat ca acesta le-a facut.
Si cum toate lucrurile pe lumea asta au un sfarsit, adesea si aceste episoade au un final, de multe ori nefericit. Sunt insa si cazuri care se termina cu "happy end". Ea, satula de ticalosiile lui, obosita pana la pierdere de sine, se scutura balaureste din cosmar, se trezeste si...indrazneste sa fie fericita. Indrazneste sa revina la viata, indrazneste sa-i arate lui ca n-a fost decat un episod nefericit care s-a terminat. Ce face el, cel care i-a tocat creierii si i-a mancat sufletul de viu?
O vrea inapoi, e nefericit de fericirea ei, se simte pierdut, se simte vulnerabil si... isi propune s-o recucereasca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu