miercuri, 15 februarie 2012

Iubesc oamenii, chiar daca uneori ma suspectez de o neputincioasa mizantropie. Cu toate acestea ii iubesc, in complexitatea lor limpede, in vulnerabilitatea lor si in sublim. Iubesc oamenii care fac diferente, care construiesc si se construiesc pe ei insisi si pe altii, pana la ideal si pana la intelepciune. Iubesc solidaritatea dintre oameni si intelegerea dincolo de cuvinte, frumusetea umanului acelasi peste tot, universal. Iubesc inteligenta creatoare a oamenilor si imaginatia lor inimaginabila. Iubesc si daruirea stupefianta din iubire, de care sunt capabili tot ei, oamenii. Iubesc poezia din oameni si umorul, muzica oamenilor si dragostea oamenilor. Iubesc oamenii in ceea ce au ei frumos si minunat.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ce n-aş da să fiu oamenii pe care să-i cunoşti privindu-i de aproape şi să-i iubeşti imaginându-ţi-i peste cartiere, dar hellas, nu sunt decât unul singur, încă în construcţie, exersând dăruirea, negând renunţarea.
Textul dv. este atât de bine scris încât vă suspectez că se poate chiar să-l fi conceput pentru rătăciţi ca mine. Un zumzet de gând prin care sper să mă regăsesc într-o zi în acest Iureş.

Anonim spunea...

Buei, "helas" se scrie cu un singur "l".
Mai puneţi şi voi mâna pe carte, lăsaţi zăpada, frunzele, gazonul, tomberonul!