Iat-o cum vine: șleampătă, demodată, simplă, un pic caraghioasă, antimodel de femeie. Nu a văzut coafor sau cosmetician, nu are nicio nuanță de sofisticat nici în vorbă, nici în port. Și iată cum e primită: exact așa cum se înfațișează. I se pune eticheta înainte de-a deschide gura, iar când o mai și deschide, i se lipește bine de tot. Nu bănuiește nimeni ce greșeala face și ce urmează să audă de la femeia asta simplă care vine dintr-o "adunare de sate". I se pun câteva întrebări de introducere, ocazie în plus pentru cei mulți să-i mai coloreze eticheta după ce-i aud răspunsurile. Dar ea parcă plutește peste toate impresiile astea. E singură în fața tuturor, optimistă, simplă, sinceră, de mână cu visul ei. Nu o oprește nimic din curățenia ei. Își dorește doar să cânte. Și cântă. Și eticheta se desprinde luată de muzica ei. Și toată acea prima impresie generală, superficială, grăbită, cinică, se prăbușește. Și nu ai cum să nu te gândești privind acest moment, la câte întâmplări de acest fel nu am fost martori, complici, instigatori. Ce ușor ne grăbim să îngropăm sub impresii ușuratice oameni valoroși, talente, oameni care au muncit, oameni care au atât de mult de oferit...Cu toate astea, nu ma îngrijorez. Talentul veritabil triumfă peste orice. Are doar nevoie de puțină șansă; din păcate, da! și de puțin marketing. Momentul ăsta simplu de televiziune, de comercial, la care m-am oprit acum, este o veche și răstrăită lecție despre cum ne grăbim, despre cum nu dăm șanse, despre cum judecăm repede și de multe ori, din păcate, rău.
Însă mai mult decât asta, este o lecție despre idealuri, despre optimism, despre a nu renunța și despre a crede chiar și atunci când pare incredibil. Este o lecție despre simplitate și frumos, despre modestie, despre a-ți trăi în cele din urmă, visul visat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu